FURNICI ALBE (XI.12) de George Anca
– Greşită invitaţia, inteligibil conflictul, achitat.
– Insistă pe vreo perversiune ceva, dezonoare decât achitare.
– E o intreprindere nu numai pe cont propriu şi nu numai contra tuturor.
– Contra contului propriu, în apărarea frumuseţii târâşilor.
– Frumos îi şedea, din faeton, aplecându-se morbid să se vadă.
– Chiar se vedea, el însuşi n-are habar de sine altfel.
– Nu reiese din tunelul reprezentat nicio coerenţă scurtă.
– Ciococostârc, îşi crăune-nghesuiala-n nerieşire, ce să.
– Să tacă fără înţeles, tot aşa, oricum va lua o condamnare de nimic.
– Poate trece la mâna cealaltă, nebătătorită, mastrubată.
– Nu e nici prostia, măcar, transfigurată ca o prostime.
– Nu face pe prostul nici pe prostimea, a experimentat.
– Pare o gălăgie de potârmiche, nu-i mai reţin nici fabulele.
– Dacă află, dacă rescrie piatra şi ţi-o aruncă-n cap?
– Mi-l sparge şi-aşa şi-aşa, şi-aşa-mi trebuie, că mă târăsc.
– Te târăşti surd, asurzit, te-ai dărâmat să te achiţi benevol.
– Într-un colţ al inimii, pe vremuri invitam şi eu masacre.
– P-aici s-a părăsit mai tot de genul crimei pasionale.
– Nandini provine dintr-o societate, dacă e pe-aşa.
– Aşa şi tunelul e la o aruncătură de piatră.
– Mai sunt vulgarizări ale unor realităţi, minor.
– Lipsa hărţii îl absolvă de a nu fi urmărit spaţii.
– Face şi exces, ca să nu mai vorbim de treburile tunelului.
– Nu se amestecă nici în ele, nu i-a dus la film.
– Vrei să spui la un film tăiat, că s-au tăiat ei.
– Asta e floare la ureche, imaginează-ţi publicul.
– N-are cum, opera e scrisă moartă, publicul nu se bagă.
– Ai creat un precedent de imaginaţie negativă.
– S-ajute la uitarea intenţiilor de dinainte de boală.
– Şi boala s-a reconsiderat ca o mană cerească.
– Una e după boală, alta e după moarte, vrei să insinuezi.
– Una e înaintea alteia, dar crabii lui nu fac discriminări.
– Crabii n-au funcţionalitate nici măcar morbidă.
– Mişcarea lor e stopată deliberat, ca a întregii viziuni.
– Preferam o isterie naturalistă get-beget, vandabilă.
– Aţi putea să vă exprimaţi în consecinţă în vreun comitet.
– M-aş comite în plus şi n-am idee decât de Nandini.
– Întoarceţi contextul spre senzaţionalism, chiar politică.
– Ar suferi pe nevinovate, cum dumnezeu, chiar aşa.
– Încă-l găsiţi cuminte în refuzul de a pedepsi.
– Adevărul e că nu înţeleg nimic şi m-aş pedepsi şi pe mine.
– Şi nu pentru că n-aţi înţeles, ci, neînţelegând aţi dat la cap.
– Asta e-n stil, ce porcărie să te apuci să faci stil în ziua de azi.
– Câtuşi de puţin, morala e asumată, sexul extirpat.
– Măcar şi din acest punct de vedere e-n urma colorului.
– Îl înregistraţi la fapte diverse nesenzaţionale, ţigăneşte.
– Ăla era chiar tâmpit, normal că l-a tăiat la gât.
– Chiar condamnarea l-a aruncat împotrivă-şi, ca gen.
– Genul încă nu clar, depinde de norocul din groapă.
– Groapa e perechi-perechi şi-ar provoca umbra.
– S-ar putea sinucide, s-a mai întâmplat, nu-l pot omorî.
– Nandini e încă suspectă, s-ar putea verifica vina ei.
– Într-un caz s-ar dubla, omorându-l şi pe ăsta.
– Neomorându-l, nu l-a omorât nici pe celălalt.
– Nandini mi-e mai indiferentă ca el viu sau mort.
– Nandini este singura care există pe bănuiala crimei.
– Nandini nu există pentru că a omorât în lac.
– Nandini chiar nu există dacă-l omoară şi pe el.
– Nandini nu există şi tot nu pot comuta acuzaţia ei să fie a lui.
– Cam împleteicit, oricum voiaţi să fiţi coautor cândva.
– Dintr-o greşită invitaţie, aproape conflict, ne achitasem.
– Pantoful vă aparţine, supravegheaţi absolut tunelul.
– Chestia n-a rămas la persoana pantofului, dimpotrivă.
– De formă, în varianta singuratică, singura existentă.
– De-am deschis o dată anume s-o dau crabilor.
– De reconstituit nu e nimic, nici tunelul sufocat.
– Ne vedem de treburi mai serios reproduse, la obiect.
– Subiectul îşi poate rezerva dreptul nedreptăţitului.
George Anca
(Delhi 1983)