DEMNITATEA LUI ADRIAN PĂUNESCU
Într-o zi de vineri, 5 noiembrie, 2010, ŢARA a mai pierdut un om de mare valoare, un poet de mare succes pentru o cuprinzătoare „generaţie în blugi”, Adrian PĂUNESCU, cel care ne-a aţâţat, apoi ne-a învăţat să formăm o pădure de mii de braţe terminate cu degetele precis aşezate în formă de „L”, şi să strigăm, într-un glas: „Lumină ! Luptă ! Libertate!”, mesaje care urcau mult deasupra unui STAT, care se arăta din ce în ce mai totalitar.
Acum, când Adrian PĂUNESCU şi-a câştigat nemurirea, ajutat de o moarte nemiloasă, (nemiloasă cu vocea celui care ar mai fi vrut să ne mai spună-n versuri despre noi, despre iubirea noastră eternă, despre suferinţe tulburânde-n suflete rătăcite, precum şi … despre vina LOR …), este destul de uşor să-i pomenim demnitatea. Despre aceasta, din „gura lumii” s-au putut auzi vorbele: „O voce puternica ce şi-a păstrat demnitatea”…, „Discursul său politic era echilibrat, punea accent pe dreptate, demnitate umană”…, “… era un exemplu de cinste, corectitudine, demnitate…”, “… îi învăţa pe oameni să aibă demnitate, să ţină capul sus”…, “… nu putea să scrie cu lacrimi amare despre România noastră dragă, despre întregire, oameni, egalitate, PACE, demnitate, dreptate, dacă nu ar fi fost OM …”, “un om corect, demn, care nu trăda, avea coloană vertebrală şi demnitate …”, „Prea-demnul domn … între nedemni” …; în Basarabia a dat „ … o probă de demnitate cum nu sunt multe în istorie …”; după primirea titlului de Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Păunescu a spus: „Pentru mine este cel mai înalt moment de fericire şi demnitate pe care-l trăiesc”, “Ne trebuie progres, ne trebuie modernitate, dar ne trebuie şi demnitate şi identitate şi respect pentru valorile trecutului” …, „ … milita pentru drepturi, pentru demnitate umană …”
Să ne bucurăm, de fiecare dată, când putem găsi demnitatea la români, sau baremi atunci când români mai vorbesc şi de demnitate. În vreme de criză, facem calcule, … multe calcule.
Se calculează şi costurile demnităţii ?!?
Ni se va tăia şi din demnitate ?
Trebuie, cumva, să facem economie şi de demnitate ?!?
Făcând un arc, în urmă, peste timp, cu un secol în urmă, găsim uşor demnitatea lui Ioan Slavici, care a supravieţuit cu zece ani mai mult decât Păunescu acum, schimbărilor de vremuri, poate, mult mai tulburătoare pentru România.
Urmând mereu modele de demnitate, noi, – cei adunaţi sub umbrela Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI, ne străduim să rămânem cu hotărârea determinării prin educaţie a manifestării spiritului de demnitate, la elevii şi studenţii noştri, iar, mai apoi şi la toţi cei care răzbesc prin viaţă mai uşor, cu învăţătura dobândită la Universitatea şi Liceul, având aceeaşi marcă: „IOAN SLAVICI”, Timişoara.
prof.univ.dr.Dumitru Mnerie
RECTOR AL UNIVERSITĂŢII „IOAN SLAVICI ’’ TIMIŞOARA
