Cuvânt și iubire

Scenograf la Teatrul de Stat din Reşiţa, preşedinte al U.A.P, filiala Reşiţa, artist plastic cu imaginaţie debordantă, pictor de şevalet, Ion Bobeică, reuşeşte să creeze în manieră personală, dintr-un firesc-nefiresc, o lume magnifică situată între curentele începutului de secol XX – expresionism, impresionism, cubism. „Teatrul este o lume şi lumea un teatru”, spunea Shakespeare, iar clasicul şi modernul din cele peste o sută de piese din repertoriul românesc şi universal, puse în scenă de maestrul Ion Bobeică, trimit în lucrările sale corespondenţe din lumea teatrului. Pe lîngă expoziţiile personale, maestrul are un palmares impresionant, depliat în ţări precum Ungaria, Serbia, Iugoslavia, Republica Moldova, Franţa, Germania, Bulgaria, în colecţii particulare şi de stat din România, Franţa, Germania, Israel, S.U.A, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Republica Moldova. Cu impact puternic asupra contemporanilor, viziunea sa artistică înglobează sensibilitate cromatică, talent în a reda dimensiunea poetică a realităţii, chiar cu acel realism sumbru, care atinge o impresionantă coerenţă artistică. Delicată sau explozivă, „ţesătura” plastică a fiecărei pînze vorbeşte original despre amestecul de har, spiritul de observaţie şi artificiu al unui remarcabil caligraf, cunoscător al vechilor maeştri. Înţelegerea profundă a naturii umane, emană în pictură şi în grafică tensiunea dintre intelectual şi emoţional, egalată de o tehnică strălucitoare. Pictor al unui anume ritual metaforic, amprentat cu note de umor cerebral de tipul Paul Klee, Ioan Bobeică pictează credincios acelui „genius loci”, care conferă distincţie creaţiei artistice. Purtătoare de mesaje cu substrat filosofic şi simbolic, lucrările maestrului invită iubitorul de frumos într-un univers mirabil, care-l poate desfăta cu sublimul tonurilor, al liniilor, cu luminile şi umbrele dătătoare de limpezimi. „Priviţi, priviţi, pînă veţi vedea şi veţi înţelege”, spunea Brâncuşi. Priviţi-le de aproape, priviţi-le de departe, priviţi-le din lăuntrul lor, din gîndul lor, pentru că pînă la urmă fiecare tablou are gîndul său care îl gîndeşte.

Înclinaţia către poetica picturală dominată de un cosmos esenţial pentru relaţia om-metaforă-aluzie, extrage din anonimat concepte şi idei care dau impresia că însuşi spaţiul pictural este o scenă de teatru. Familiile de tonuri, cochiliile de nuanţe, jocul subtil de linii şi tonalităţi, apartenenţa umbrelor şi luminilor la un întreg pus în scenă sub semnul simbolului şi metaforei, aduc în prim-plan mesajele unui repertoriu artistic susţinut de o frumuseţe intrinsecă. 

Fragmentele de idei străbătute de un fluid universal, sugestiile fascinante şi tot ceea ce penelul maestrului aduce din imaginar, contribuie la închegarea unui univers emoţionant, care invită la meditaţie. Filtrarea atentă a elementelor pe care i le oferă cu generozitate inspiraţia, dezvăluie un foarte bun grafician şi un pictor talentat, de la care arta plastică cere permanent acea formă de exprimare care trebuie hrănită.

Lumea din rame, pe care maestrul o pune în scenă, unoeri cu umor sever şi disciplinat, cu siguranţă şi talent, este o operă extrem de atrăgătoare, ce exprimă profunzimea sentimentelor umane.

De mare fineţe şi complexitate, creaţia maestrului Ion Bobeică radiază o frumuseţe aparte, indică un artist plastic liric, meşter în topirea formelor în pete, linii şi tonuri.