Două victorii dau fiori
Perigeul Super Lunii din mai ar fi trebuit să ne trezească, potrivit exagerărilor mass-media, pe unii mai inteligenţi, mai bogaţi, pe alţii, cu mai mult bun simţ, însă apropierea satelitului natural de Pămînt l-a debarcat pe Sarkozy de la Elysée. Dreapta a fost învinsă, stilul brutal, haotic, mereu pus pe harţă, al liderului francez, a pierdut în faţa unui suflu, aparent, echilibrat. Adică se poate merge la echilibru şi prin stînga. Mulţi analişti îi împrumută batista sau îi şterg lacrimile lui Sarkozy. E cert, Franţa avea nevoie de un Francois Hollande, de o schimbare, de un preşedinte pentru popor şi de un nou început acasă şi în Europa. Politica de austeritate, sursa de îmbuibare a clasei de vîrf, a fost învinsă prin victoria lui Hollande, care, sigur, îşi va ţine promisiunea de a „rupe pactul fiscal” european. „El Pais” din Spania scrie că „stânga europeană renaşte pe acest 6 mai în Franţa”, că victoria socialistului „deschide o nouă etapă politică în Franţa şi în Europa”, odată cu sfîrşitul directoratului cunoscut sub numele „Merkozy”, cu „tot accentul pus pe austeritate”. După circa 15 ani, stîngii i se redeschide şansa redresării Franţei. Într-o Europă dominată de partide centru-dreapta, Victoria lui Hollande dă fiori. Nici bine nu se închiseseră secţiile de votare, că au început bombardamentele cu felicitări şi invitaţii. „Aveţi puţintică răbdare”! Deocamdată vin felicitările. Pe urmă, îl vor pune la microscop şi-l vor strînge în menghină cu ticăloşia specifică rechinilor. Deşi nu iubeau stînga, oficialii americani şi germani, convinşi de importanţa lui Hollande în geopolitică şi dorind să-i captureze atenţia, l-au sunat imediat, cerîndu-i vizita.
Mă îndoiesc că noi, românii, vom avea curînd parte de un preşedinte pentru care poporul să fie mai presus de orice. Am sărit dintr-un guvern în altul. În patru ani am avut parte de opt formule de guvernare şi de şapte premieri. În 22 de ani n-am făcut altceva decît să schimbăm şi să rotim prin vot, hoţii sătui cu hoţii flămînzi. „Şi cu asta ce-am făcut?” – vorba lui Constantin Tănase. Dacă noul guvern va eşua în încercarea de a conduce ţara spre bunăstare, trebuie să înţeleagă faptul că vremea lor v-a apune definitiv. Românii s-au săturat de circ, de sărăcie, şi au aşteptări enorme, cu toate că Ilie, analistul, care a cobit nefundamentat de-a lungul capitalismului democrat, o ţine într-una că românii vor dispărea peste 20 de ani. Din care mînecă a scos porumbelul? De ce neapărat 20? Putea fi mai creativ dacă se pronunţa cu 21, 19, 22. 20 e prea brucanian. Numai Dumnezeu ştie ce va fi în ţara noastră peste 20 de ani. Că România a fost tîrîtă într-o situaţie extreme de grea, că a fost devalizată, că are mulţi duşmani, chiar printre români, poate observa orice cetăţean cu inteligenţă medie. Veniţi cu soluţii domnule analist, chiar dacă veţi atrage ura celor care au pus la cale neantizarea românilor. De discursuri ne-am săturat. Lumea toată e un „discurs suprareal despre cădere”. Doar cel al lui Hollande mi s-a părut plin de însufleţire şi speranţă pentru mulţime.
Cine, din garda valeţilor şi neoliberalilor proamericani, va urma după Berlusconi şi Sarkozy? Lesne de ghicit. Încet, dar sigur, în Europa vor veni schimbările mult aşteptate. A treia încoronare a „Ţarului” Putin (preşedintele care a redat demnitatea Rusiei), ţinută în Marele Palat de la Kremlin, în fosta sală a tronului din vremea Rusiei ţariste, dă fiori marilor puteri, sugerînd că va fi cel mai „longeviv” conducător de la Stalin încoace, spre disperarea Occidentului, pus pe schimbări serioase, cu implicaţii în Europa şi în lume. În Grecia, după ce a obţinut un scor de 6,84%, potrivit rezultatelor oficiale, a intrat pentru prima dată în Parlament aşa-zisa formaţiune neonazistă Chrysi Avgi (Zori de aur), care doreşte scuturarea ţării de sclavia organismelor financiare mondiale. Chiar şi ministrul bulgar de finanţe, Simeon Djankov, declară public că „FMI dă sfaturi proaste şi nu insistă pe aplicarea unor bune politici în ţările aflate în criză financiară, ci este parte a problemei, adîncind-o, nu parte a soluţiei. Prin urmare – a concluzionat el – Bulgaria nu are nevoie nici de asistenţă financiară şi nici de bani de la Fond”. Are dreptate, ţările de sub tutela F.M.I. au devenit colonii insalubre, unde cămătarii mondiali se distrează cu banii şi cu viaţa oamenilor.
Maria Diana Popescu
Sursa: REVISTA ART EMIS
