Cuvânt și iubire

Sesiunea de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice „BASARABIA 200″

Agenda culturală a lunii mai a oferit o importantă defilare de evenimente istorice, literare şi artistice, atât la nivel local cât şi naţional. Timp de trei zile în Capitala Tipografilor, Râmnicu Vâlcea, devenită un fel de centru naţional al ştiinţei, culturii şi religiei, printr-o interesantă şi serioasă punere în scenă, realizată de Preşedintele Societăţii Culturale ART EMIS, Ion Măldărescu, s-a auzit istoria trecută şi prezentă, s-a simţit transferul de binefacere al ştiinţei, cercetării şi credinţei neamului românesc. Nu departe de aniversarea a 624 de ani de la prima atestare documentară a „Oraşului Domniei Mele, Râmnic”, răspunzând invitaţiei Societăţii Culturale ART-EMIS şi Arhiepiscopiei Râmnicului, oraşul de sub poalele Dealului Capela a găzduit personalităţi de seamă ale Neamului Românesc. Pentru a ne aminti de primul rapt teritorial rusesc asupra teritoriului românesc, sub emblema „BASARABIA 200″ s-a derulat o sesiune de comunicări şi dezbateri ştiinţifice, nelimitându-se doar la dezbateri istorice. Prin importanţa prezenţei unor „capete luminate” ale României – cum îi numeşte distinsa jurnalistă Maria Diana Popescu – lucrările au cuprins în mai multe ramuri ale ştiinţei.

11 mai 2012

În sala de conferinţe, pusă cu generozitate la dispoziţia participanţilor de către Direcţia Generală de Finanţe Publice – Vâlcea, vocea regretatei Tatiana Stepa intonând „Basarabia răstignită pe cruce” a readus, în memoria celor prezenţi soarta nedreaptă a românilor de dincolo de Prut, asupriţi, dezrădăcinaţi, deportaţi şi/sau asasinaţi de imperiul ţarist, apoi de cel sovietic. Versurile lui Adrian Păunescu au răsunat, prin acordurile piesei „Ocroteşte-i, Doamne, pe români”, interpretate de Andrei Păunescu, reprezentând o rugă adresată Celui de Sus, dar şi un îndemn la unire şi demnitate pentru români. Deschiderea festivă a Sesiunii a debutat cu un vernisajul de artă fotografică sub semnătura medicului Trestian Găvănescu, membru important al A.I.A.F., în prezenţa unui auditoriu avid de noi informaţii ştiinţifice şi doritor să admire „frumosul” în artă.

Filmul „Suvenir citadin” realizat de Societatea Culturală ART-EMIS a prilejuit celor prezenţi să vizioneze imagini ale Râmnicului vechi, unele inedite, altele reprezentând coabitarea „vechiului” cu „actualul” în arhitectura oraşului. După un cuvânt de bun venit, adresat de preşedintele Societăţii Culturale ART-EMIS a urmat prezentarea distinşilor invitaţi, dificila sarcină revenindu-i doamnei Maria Diana Popescu, scriitor, jurnalist, critic literar şi de artă: Comandor (r) Prof. Univ. Dr. Jipa Rotaru, Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă, Prof. Univ. Dr. Petre Ţurlea, Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu, Col. (r) Filip Teodorescu, Medic Drd. Claudiu Popescu, Pr. Vasile Marinescu, Acad. Gheorghe Păun, General (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan…

Prima ediţie a Galei Premiilor ART-EMIS Academy, a conferit distinşilor invitaţi Placheta „Honoris Causa”, iar celor care s-au evidenţiat prin merite deosebite, diplome de excelenţă sub formă grafică mai puţin obişnuită, de „pergament”. Printre premiaţi: General(r) Prof. Univ. Dr. Vasile Cândea, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu, Î.P.S. Gherasim Cristea, Arhiepiscop al Râmnicului, P.S. Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Ing. Romeo Rădulescu, Primarul Râmmnicului, Comandor (r) Prof. Univ. Dr. Prof. Univ. Jipa Rotaru, Col. (r) Filip Teodorescu, Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu, scriitor, jurnalist, critic literar şi de artă, Maria Diana Popescu şi Dinu C. Săraru, Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă, Prof. Univ. Dr. Petre Ţurlea, Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu, Doctor în Ştiinţe Medicale, Horia Mureşian, Medic Drd. Claudiu Popescu, Pr. Marius Costache, Pr. Vasile Marinescu, General (r) Radu Theodoru, Acad. Dorel Zugrăvescu, Acad. Mircea Păcuraru, Acad. Petru Soltan (Moldova de dincolo de Prut), Acad. Gheorghe Păun, Prof. Univ. Dr. Florentin Smarandache, Col.(r) Grigore Predişor, Prof. Dumitru Crăciunescu, Gheorghe Dican, senator Emilian Frâncu, Ing. Nicolae Sofianu; artiştii fotografi: Dr. Trestian Găvănescu şi Cristina Nichituş Roncea; jurnaliştii: Lucian Hetco (Revista Agero-Stuttgart, Germania), Dwight Luchian Patton (Revista CLIPA, S.U.A.), Dumitru Puiu Popescu (Revista „Observatorul” Toronto, Canada, Victor Roncea (Ziariştii Online), Cezar Mihalache (Naţiunea).

Mesaje

„În primul rând îmi exprim profundul regret că nu pot să fiu alături de Dumneavoastră şi ceilalţi distinşi oaspeţi, pentru a comemora împlinirea a 200 de ani de la sinistrul Tratat de pace dintre Imperiul Ţarist şi cel Otoman care a fost semnat la data de 16/28 mai 1812, la Bucureşti, în hanul unui agent rus Manuc Bei.

Răsfoind documentele istorice ale vremii, reiese clar că prin acest Tratat, ruşii voiau ca principatele române (Moldova, Valahia Mare şi Mică precum şi Basarabia) să fie integrate in Imperiului rus, astfel ca fluviul Dunărea să reprezinte graniţa dintre cele două imperii, adică mai clar, Muntenia şi Moldova să devină gubernii rusesti.

Tot din arhivele vremii, reţinem că în urma acestui Tratat Imperiul Otoman, ceda teritorii care nu-i aparţineau, din Ţările Române, care fuseseră supuse sublimei porţi cu statut juridic de autonomie, conform capitulaţiilor.

Istoria consemnează că autorităţile ţariste au făcut schimburi de populaţii în teritoriul dintre Nistru şi Prut (turci, tătari, moldoveni, bulgari, ruşi, găgăuzi şi ucrainieni), au rusificat toponimele şi chiar onomastica oamenilor.

Astfel, Imperiul Ţarist a căutat pur şi simplu să şteargă istoria românească dintre Prut şi Nistru, existentă încă din evul mediu în epoca lui Ştefan cel Mare.
Tot istoria consemnează şi rolul negociatorului francez, Gaspard Louis de Langerom, care servea interesele ţarului în trocul dintre ruşi şi otomani.

Comemorarea zilei de 16 mai este o zi de doliu pentru naţiunea română.

Se demonstrează încă o dată că ţările mici sunt « sub vremuri », şi le trebuie multă iscusinţă pentru a-si apăra identitatea naţională.

Stimate Domnule Preşedinte, în încheiere în numele instituţiei pe care o reprezint suntem alături de Dumneavoastră şi apreciem călduros prodigioasa Dumneavoastră activitate în folosul natiunii române.

General (r) prof. univ. dr. Vasile Cândea,
Preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România”

***

„Doamnelor şi Domnilor!

Calitatea unei intervenţii este apreciată, fără îndoială, nu numai în funcţie de ceea ce surprinde, ci şi de… durata ei…
În al doilea rând, vă rog să înţelegeţi regretul meu de a nu participa la prestigioasa Dv. manifestare. În zilele ce urmează, voi fi prezent, însă, la sesiunea comună Iaşi-Chişinău din 14-16 mai pe tema Raptului de la 1812 şi unde voi examina două studii de caz, legate de apariţia volumelor N. Iorga: „Basarabia – legitimitatea dreptului istoric” şi „Biografia Mareşalul Ion Antonescu”.

Doamnelor şi Domnilor!

Oameni de stat şi militari de elită, scriitori şi diplomaţi, istorici şi geopoliticieni, ziarişti de imens prestigiu şi autoritate morală, dintre care-i reţinem în prima ordine pe M. Eminescu sau N. Iorga, pe M. Kogălniceanu, I. I. C. Brătianu sau N. Titulescu, pe S. Mehedinţi, Pamfil Şeicaru, Emil Cioran sau pe Mareşalul Antonescu, s-au exprimat adeseori şi în mod categoric în sensul că, pentru ultimele trei veacuri ale istoriei naţionale, a funcţionat cu putere de lege acest blestem neiertător în privinţa poziţiei noastre geopolitice:

Românii şi România s-au aflat

„prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu”.

Această situaţie geopolitică s-a aflat – cine mai pune la îndoială faptul? – la temeiul atâtor dezastre din trecutul nostru, mai cum seamă în 1812, 1940, 1944… Astfel că sesiunea Dv., nefiind una aniversară, va fi consacrată, desigur, analizei dezastrelor menţionate, şi nu numai, originilor, desfăşurării şi consecinţelor lor, pe termen scurt ori lung. Vor reveni în atenţie şi aspectele fondării României Mari, menţinerea, consolidarea şi, apoi, prăbuşirea ei în 1940 şi 1944, după cum şi perspectivele actuale ori de mâine, dacă acestea, realmente, mai pot fi luate în consideraţie? Să reţinem că, indiferent de soluţiile avansate, trebuie a se avea în vedere revenirea provinciilor noastre istorice!

Nu spun o noutate că, în toate aceste probleme, strălucitul nostru polihistor N. Iorga s-a întâlnit – de fel întâmplător! – cu Ion Antonescu. Între altele, cel dintâi, în lucrarea Adevărul asupra trecutului şi prezentului Basarabiei, retipărită după notele ultimative Molotov din 26-27 iunie 1940, a observat – într-un adagiu de obicei ignorat – că partea României ocupată de U.R.S.S. reprezenta „un teritoriu de istorie naţională şi de drept naţional”, care, netăgăduit, „va fi reluat la cel dintâi prilej favorabil”!

Acel prilej favorabil avea să intervină actului de voinţă şi acţiune al lui Ion Antonescu şi care a coincis clipei astrale a istoriei naţionale – 22 iunie 1941!

Data de 22 iunie 1941 va rămâne negreşit în istoria românilor legată de numele Mareşalului Ion Antonescu. Multe din documentele sale, de regulă neglijate chiar de istorici, s-au aflat la temeiul acţiunilor sale pe Frontul de Est: Ordinul de zi adresat la 1 ianuarie 1944 luptătorilor de pe front; ordinul din 6 februarie 1943, deci de îndată după eşecul de la Stalingrad, transmis tot unităţilor operative din Est, în sensul de a lupta „cu toată hotărârea, acolo unde ne găsim, spre a feri ţara de cotropire […] Dacă vrem să reconstruim o Românie Mare trebuie să o merităm prin lupte şi prin sacrificii”.

Se înţelege, în context, valoarea testamentară a ultimei sale declaraţii, din după-amiaza de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava. Atunci, Mareşalul Antonescu, despărţindu-se de mama sa, a asigurat-o fără ezitare: „Dacă mor, este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”
Ce altă încheiere se impune:
BASARABIA ŞI BUCOVINA – A NU SE UITA!

Vă mulţumesc pentru atenţie!
Gh. Buzatu
Iaşi, 8 mai 2012″

 ***

„Cu regretul de a nu putea fi alături de Dumneavoastră, vă rog să fiţi încredinţaţi că particip sufleteşte la aceasta importanta manifestrare ştiinţifică şi patriotică.
Cunoaşterea istoriei naţionale este o datorie, mai ales în contextul actual, când globalizarea – care de fapt înseamna dominaţia câtorva mai puteri – tinde să şteargă memoria popoarelor, pentru a fi mai uşor manipulate.
Personal, m-am preocupat de istoria Moldovei dintre Prut şi Nistru, mărturie fiind studiile şi cărţile pe care le-am publicat, mai ales monografia „Istoria Basarabiei” de la începuturi până în prezent, care a cunoscut trei ediţii in limba româna şi una în limba rusă. În curând va vedea lumina tiparului o sinteză privind istoria Basarabiei, în patru limbi de circulaţie internaţională, realizată de un colectiv de istorici din România şi Republica Moldova, din care fac şi eu parte.
Sesiunea ştiintifica, organizata de Societatea Culturală ART-EMIS, Academia Olimpică Română – Filiala Vâlcea şi Arhiepiscopia Râmnicului se înscrie pe linia promovată de aceste instituţii vizând aşezarea istoriei în drepturile ei fireşti, cultivarea conştiinţei şi demnităţii poporului român.
Vă urez deplin succes şi va asigur de calda mea solidaritate profesională.
Prof. univ.dr. Ioan Scurtu,
Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.”
8 mai 2012

***

Primind invitaţia dvs. de a participa la Sesiune de Comunicări Basarabia 200, am avut revelaţia unei hărţi a României, realizată muzeografic înainte de 1989. Luminiţele blânde şi sănătoase punctau construcţiile, realizările de pe întreaga suprafaţă de 257 504 kmp.
Acum, mi-am realizat o asemenea hartă mentală, în care, după puţina mea ştiinţă, sclipesc în întunericul epocii dărâmărilor de toate felurile, inclusiv a României. Harta imaginată de mine e cam îndrăzneaţă şi ilegală, non-europeană, dacă nu anti-europeană, ar numi-o unii dintre elitiştii noştri, care, realmente, sug la agenturile străine: aceşti centri nervoşi ai neamului românesc înşiruiţi aici sună cam aşa: Centrul de Rezistenţă Românesc de la Iaşi, Craiova şi Constanţa în jurul stejarului care naşte o pădure, Gheorghe Buzatu; de la Vrancea, unde aflăm că „Pe aici nu se trece”; de la Cluj, în jurul lui Gelu Neamţu, Răduţ, Geo Hristodol, Retegan, Mândruţ şi resturi viabile ale Institutului de Istorie „George Barţiu”; de la Bucureşti- cei retaşi de la Universitate: Ceachir, Maksutovici, Scurtu, Panait, Iscru, Dogaru, Cornel Lungu şi, iartă-mi-se, pe aceia pe care-i uit eu-/ generalii Chelaru, Ciobanu, Radu Teodoru şi mulţi alţii; Vălenii lui Iorga ai lui C. Stere, Ţurlea şi societatea „Prietenii lui Iorga”; de la Maia, cu Jipa Rotaru şi compania de istorici din toată ţara şi spiritul lui Florin Constantiniu deasupra tuturor; şi de la Constanţa, câtă poate fi şi ea; şi de la Oradea cu edituri şi reviste: şi de la Mediaşul cu sesiunile organizate de un grup şcolar prin eforturile profesorului Vasile Mărculeţ; şi de la Alba Iulia cu Străjan şi „Dacoromânia”; şi de la revistele „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „România Mare” şi cutare revistă a lui Filip Teodorescu. Şi acum, aici, Râmnicul Vâlcii, unde, se zice că, pe dealul Capela, s-a cântat, pentru prima dată, „Deşteaptă-te, române!”.
Doamne, mă iartă pentru câte le-am uitat, fie cât mai multe!
Doresc acestei sesiuni reuşitele ştiinţifice, dar, mai ales, reuşita întâlnirilor de suflete, dacă nu cumva aceasta ar fi cea mai mare reuşită.
Româneşti urări de bine şi sănătate, de la
Alde Dumitraşcu din Constanţa
8 mai 2012″

12 mai 2012

Pe parcursul lucrărilor Sesiunii de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice „Basarabia 200″, desfăşurată între orele 9.30 şi 19.00, au fost prezentate teme cu caracter istoric, sub genericul anunţat, dar şi din domeniul ştiinţelor medicale şi al ştiinţelor exacte. Titlurile temelor dezbătute:
– Acad. Dorel Zugrăvescu, convocat în afara ţării la o întrunire ştiinţifică internaţională a onorat întâlnirea de la Râmnicu Vâlcea printr-o expunere power-point cu caracter autobiografic şi din domeniul geo-fizicii pământului.
– Comandor (r) Prof. Univ. Dr. Jipa Rotaru – „200 de ani de la primul rapt teritorial rusesc”;
– Medic Doctorand Claudiu Popescu „Nicolae Paulescu – Omul de ştiinţă şi teologul”;
– Prof. Univ. Dr. – „1940 – Evacuarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şI a ţinutului Herţa – Poziţia evreiască”;
– Prof. Univ. Dr. Petre Ţurlea – „Caracterul participării României la războiul pentru
recuperarea teritoriilor cotropite de U.R.S.S.”;
– Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă – „Atestări documentare privind «Iadul de peste Prut, 1940-1941»”;
– Col. (r) Filip Teodorescu – „Contribuţia Serviciului Special de Informaţii pe frontul invizibil”;
– Pr. Vasile Marinescu – „ Agresiunea împotriva culturii româneşti –Iubirea şi ura”

13 mai 2012

În dimineaţa zilei de 13 mai, vizita la Salina Ocnele Mari a oferit invitaţilor prilejul să constate, încă o dată în plus, că „omul sfinţeşte locul”. Câteva măsuri de timp au ascultat slujba religioasă ţinută în biserica subpământeană din incinta Salinei şi au admirat amenajările subterane în zidul de srae. Spre miezul zilei, microbuzul pus la dispoziţie invitaţilor de Arhiepiscopia Râmnicului a ajuns la Mânăstirea Dintr-un Lemn. Aici a putut fi văzută şi apreciată Icoana Făcătoare de Minuni din Biserica de piatră, au ascultat istoricul vechii mânăstiri, au admirat falnicii stejari multiseculari din incinta mânăstirii şi au beneficiat de renumita ospeţie a măicuţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn. „Cea mai veche mărturie despre mânăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Româneşti între anii 1653-1658. El susţine că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mânăstire din trunchiul acelui copac. […] Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mânăstirea şi, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul al IV-lea la mânăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparţinut Apostolului Luca. Conform tradiţiei, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la Mânăstirea Dintr-un Lemn. […] După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei, acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.”[1]

Cu certitudinea că reiterează valorile românismului, demnitatea şi patriotismul Neamului Românesc, debutul primei ediţii s-a produs sub semne augurale şi reprezintă o carte de vizită respectabilă pentru Societatea Culturală ART EMIS, care anual va deschide porţile cu aceleaşi coordonate căutătorilor de comori spirituale româneşti. Întâlnirea, nu doar prilej de comunicări ştiinţifice, s-a dovedit a fi şi una a cunoaşterii şi aprecierii „capetelor luminate” ale României contemporane.

Col. (r) Grigore Predișor

Sursa: Revista ART EMIS