Cuvânt și iubire

*

Calcutta în trei personaje: Tagore, Maica Teresa, Eliade

Tagore

Marile imperii – scria Tagore în A doua naştere – îşi schimbă forma şi se spulberă precum norii; naţiunile îşi joacă rolul şi apoi dispar în obscuritate, dar aceşti indivizi poartă în ei viaţa nemuritoare a întregii umanităţi. Vorbea despre personalităţi revelatoare, respirând în lumea Spiritului. Noi vorbim despre el, în Calcutta naşterii lui (6 mai 1861).

În Victoria Memorial, azi Muzeu al Bengalului, Tagore joacă într-o piesă sanscrită, cu diploma Nobel pe peretele din faţa fotografiei junelui actor. În palatul memoriei sale din Shantiniketan, am căutat zadarnic prin vasta iconografie urma lui din Bucureşti (noiembrie, 1926). Atâţia de la noi ar fi zidit palate din paşii lui Tagore. Spuneam atunci că sfântul din Montparnasse şi sfântul din Shantiniketan, amândoi scijelaţi în cuvinte de Arghezi, au tăiat în materie spirituală mântuirea lumii. Că Tagore este Christos bătrân, frate mai mare cu Christosul valah, Mihai Eminescu.

Calcuttană, prin naştere, Amita Bhose a putut chiar să evite gustul morţii incinerându-se în Bucureşti lângă mormântul lui Eminescu, împrăştiindu-se în cosmosul lui Orfeu şi al lui Tagore deopotrivă.

Doctrinele mileniului al III-lea nu vor putea evita ceea ce se impusese filosofului Nicolae Bagdasar în 1938, contrastul dintre civilizaţia europeană, acum, pe acelaşi trend, americană, materialistă, şi cultura indian-orientală a sufletului, a interiorului. Dacă încorporarea gândirii lui Tagore în cultura română în anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut a putut fi destructurată chiar prin Tagore însuşi, sovietizat, al treilea, al patrulea Tagore vor fi iar şi iar Tagore cel dintâi, cel adevărat.

“Un abur de aură botezătoare”, cum i-a zis Tagore mahatma lui Gandhi, cum a murit Vivekananda la 39 de ani, ce titlu a avut Ramakrishna. Fugărit de furnicile albe, chiar tu, Tagore. O competiţie existenţial-religioasă la templu. Power cut în Lebedev + Gorki Sadna, Eisenstein, Rusia mutată aici, cu căţel cu purcel, orice intră nu mai iese, Birla Planetarium, Rabindra Sadan, Matro St. Paul’s, Cathedral, handicraft bazar, Sunil Ganguli, Satyajit Ray, Father Panchal, Mrinal Sen, Ashok Kumar, Dilip Kumar, Kishor Kumar, Amitabh Bachchan, Guru Dutt.

Mă despart de Calcutta înainte de a fi aflat cum merg treburile la Departamentul de istorie antică, tocmai acolo merg, pentru “la revedere”.

De nu s-ar dispersa, ştearsă de ciclon, casa lui Tagore din Pandua, Orissa, fost Bengal, unde scria sub un copac bakul drama-dans Chitrangada. Aici era the revenue inspector office. Ciclonul din 1971 a spulberat casele din jur, nu şi pe cea a lui Kabiguru. Acum, gata, vom putea reconstrui casele noastre, n-o putem înlocui pe cea în care a locuit Rabindranath. Sarada Prasad Malik, no point in building an auditorium in a remote village. The Rabindra Mandap was finally built in Bhubaneswar. Au instalat sătenii o statuie la intrarea în sat şi uliţa principală au numit-o Rabindra Sarani, nerecunoscută de guvern. Bani pentru bakul mandap. Tineretul a format clubul Biswakabi Rabindranath Yubak Sangsad. Au încercat şi o Rabindra Library.. Tagore le zicea: baba aum khao. Venea aici de dolparba, înainte de a se muta la Shantiniketan. Cooracharan Sahoo, the 56-year-old son of the late Durjodhan Sahoo, Tagore’s estate manager: my father handed me down all the papers before he died and asked me not to lose them. I kept my word and saved the papers although I lost my belongings. Gata să se înece în ocean, şi Camoens purta deasupra capului manuscrisul Os Lusiades.

În 1926, pe 21 noiembrie, Tagore nu era aici. Era în Teatrul Naţional din Bucureşti şi conferenţia despre poezia şi gândirea indiană. Azi, 22 noiembrie 1999, în Shantiniketan, a doua zi, ne amintim nesfârşirea şoptirii de Gange-Dunăre. Cu antet, că dr. George Anca has delivered two lectures, Tagore in Romanian perspective, Vidya Bhavan, 22 November ’99, Tagore and Eminescu, 23 November.

Maica Teresa

Maica Teresa este una din cele 3.000 de surori ale Ordinului Misionarelor Milei, fondat de aceasta la Calcutta în 1948, cu 12 surori. Născută în 1910 la Skopje, sfânta moare în 1997, după ea, anual, hrănindu-se o jumătate de milion de familii şi 90.000 de leproşi sperând vindecarea sub îngrijirile ordinului. Dragostea pentru Christos şi jertfirea pentru cei mai săraci dintre săracii străzilor Calcuttei s-au născut împreună, spune ea. Sora săracilor, protectoarea bolnavilor, femeia care a slujit lui Dumnezeu cu mâinile ei (sunt titluri de cărţi dintre numeroasele ce i s-au dedicat) este şi unul dintre leaderii mondiali ai secolului 20 (Leading Ladies; Mahatma Gandhi, Mother Teresa, Swami Vivekananda and Some important Events of India from 1944 to March 1995.)

Unul dintre biografii ei indieni, lansând cartea, pe care apoi a înmânat-o preşedintelui musulman al Indiei, a evocat, drept răspuns la eventuala românitate a Maicii Teresa, o discuţie cu aceasta. Întrebată de un magnat elveţian unde să depună 1% din afacerile sale, Maica Teresa ar fi spus că România are probleme, acolo să doneze. Venită în martie 1990 în Bucureşti, era aşteptată în Piaţa Universităţii, cu o strofă din Rugăciunea lui Eminescu, scrisă pe zid, sub imnul lui Mureşanu. Cine a deturnat-o ştie probabil şi de banii elveţianului.

…Cerul Calcuttei, plus evenimentele, joaca de-a apusul soarelui, cricket, Australia – Zimbabwe 65-1, poate nu traducem Bande mataram, Mirih, zile bramburite, nu şi Calcutta, oraşe noi, Calcutte, maici, maica Tereza, iar Calcutta, ai cui copii, divină maică, şi tu, Calcutta, maica maicii, şi noi, copiii nimănui, un crickett pe maidan (Sanskritikon).

„Victorie omului noului-născut mereu-viului” (Tagore, Copilul)

Eliade

Eliade era tânăr, Tagore bătrân, cu 46 de ani mai mult, un Iorga. N-avea cum lipsi studentul Eliade de la conferinţă, în ’26, aşa i-o fi venit şi ideea. L-am căutat de-am înnebunit printre bărbi Tagore-Brâncuşi-Iorga. Mrinal Sen îl admira pe Eliade, P. C. Chunder pe nepoată-sa, Amita Bhose. În catalogul public al Bibliotecii Naţionale, 23 titluri Eliade, 2 Ceauşescu, Eminescu – C-M Popescu, Leviţchi-Bantaş, Emin Pasha. Eli, Elia, Eliade. No Souvenirs, The Two and the One, Zalmoxis the Vanishing God..

Iubita lui Eliade, moartă, el urmându-i. Iubitul lui Maitreyi, ca ea, incinerat, încă o explicaţie a cenuşii, pe lângă a nu-i fi profanat cadavrul. Conferinţa e aranjată pentru marţi la 1.30, avionul e la 5, direct de acolo în aeroport. “Mircea Eliade and Indological Studies in Romania”. Îi spun lui Bando că misterul din literatura lui Eliade este în bună măsură de pus pe seama vieţii lui în Calcutta, în năpraznică tinereţe, dar eu înţeleg Calcutta tocmai prin el, Virgiliu tânăr, necaduc. De spus, ce i-a dat Calcutta lui Eliade este incalculabil, nu incalcuttabil, ce-a dat el discipolilor săi, asemeni Ce mi-a dat mie Eliade, în afara răspunsurilor la câteva scrisori, m-a legitimat inclusiv să-l apăr – monopolizat de interesaţi şi puteri, el nu mai poate fi iubit precum toţi marii. Se lansează fuzee de denigrare a omului şi contestare a operei. Primul act indologic autentic este apărarea lui Eliade. Confundarea lui cu tendinţele vremii sale în România, Italia sau India se face prin eludarea creativităţii şi evoluţiei sale. A-l nega pe Eliade înseamnă a rupe fatal lanţul de la Eminescu spre noi. El a dat lumii şi prin ea un sistem hermeneutic consacrat. Dacă, prin absurd, lumea-l va sacrifica, în stil cumva indian, românii vor fi cei ce-i vor face dreptate, cercetându-l. După interzicerea sub comunişti, noua interzicere ar putea să-i stimuleze în sens contrar. Oricum, el e tradus în numeroase limbi, e , din fericire, inevitabil, ca mare constructor. Iese, evident, din modă.

Eliade e primul indologist român în senssul deplin al cuvântului, cu studii formale în India, cu doctorat pe un subiect indian, yoga, obţinut în Bucureşti. Acesta a fost un început de urmat, fie şi de formă, în amintirea lui. A publicat o operă literară indologică în româneşte, extinsă la istoria religiilor, în continuitate. Background-ul românesc indologic este necunoscut în afara României, astfel că indianiştii români beneficiază de anumite intimări, voite ori nu, datorate şi trecerii timpului. Cine începe studii indiene, tocmai datorită exemplului său, şi-l ia ca model, chiar cu exagerări imitative, însoţite şi de infidelităţi superficiale.

Studiile indologice au fost ca şi interzise în blocul sovietic (sanscrita a fost prohibită şi în Bengalul comunist, până deunăzi) sau au fost utilizate propagandistic, antiindian, antireligios, antisocial. Vedele au fost studiate în puşcării prin alfabet Morse. Eliade ştia asta.

Când Radhakrishnan, pe atunci vicepreşedinte al Indiei, viitor preşedinte, a vizitat România, se spune că a intervenit pentru eliberarea poetului Radu Gyr, coleg de generaţie, condamnat la moarte. Şi Pandit Nehru a intervenit, prin U Thant, secretar general al ONU, pentru eliberarea deţinuţilor politici din România, lucru pe care am avut prilejul să-l reamintesc în cuvântul ţinut la acordarea doctoratului honoris causa E.S. Shankar Dyal Sharma, preşedinte al Indiei, rugându-l să intervină pentru eliberarea grupului Ilaşcu.

George Anca