Cu Mama’n rugă
E-atâta dor ce ne desparte,
Atâta apă şi pământ…
Le-aş înghiţi ca Fătul din poveste,
Le-aş face pulbere
Să-ţi dau de veste,
Că nu mai am de străbătut nici creste,
Nici apă multă, nici văzduh.
Că sunt aici, aproape, la fereastre
Tu nu mă vezi,
Dar am să-ţi dau de veste
Prin vântul ce s-agaţă în copaci,
Prin ramura ce cade-
Iar tu taci.
Taci şi tresari privind departe
Închide ochii iar,
Şi-ai să mă vezi
Ne-om întâlni din nou în rugăciune
Fă linişte din nou,
Şi ai sa crezi !
Măicuţa mea, noi ne-ntâlnim în rugă,
Aşa fusese vorba când plecai
Că vom străbate munţii de-i musai,
Ş-om fi din nou, în rugă împreună.
Nu te uita afară pe ferestre
Că semnul meu a fost,
dar nu mai este.
Am coborât la tine în odaie,
Să văd cum arde candela vioaie.
Să simt din nou cum mâna ta plăpândă
Se împreună cu-a mea-n sfântă rugă
Să mi-amintesc din nou cum mi-arătai
Demult,
încet,
toti paşii către Rai
Ce pace e aici la tine, mamă
Şi ce gropiţe ai
la margine de pat !?
Gropiţe ce genunchii tăi să-i ţină,
Gropiţe ce genunchii le-au sculptat…
Închide iarăşi ochii’n rugă, mamă
Şi nu-i deschide chiar deloc, zic eu
In casă candela-i aprinsă-
E Lumină-
Noi ne-ntâlnim pe prag la Dumnezeu.
By Rodica Stan, Ph.D.
Madison Heights, Michigan
