“Comorile fiecăruia”
Plimbându-se prin sat, un boier s-a întânit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averea lui :
– Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjoară satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
– Dar acela ? – l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că si cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.
“Ţăranul este omul absolut.”
(cules de Mariana Gurza , 2007)