Leac pentru minte şi suflet în ajun de Izvorul Tămăduirii
Vasilica Grigoraş
Joi, 19 aprilie, 2012, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui a avut loc lansarea cărţilor „În două lumi” de Ben Todică, Australia şi „Gioconda nimănui” de Valentina Teclici, Noua Zeelanda. Vremea bacoviană nu i-a împiedicat pe iubitorii de cultură şi literatură să participe la o acţiune extrem de interesant[, o transmisie triplex Vaslui (România), Melbourne (Australia), Napier (Noua Zeelanda).
MOTTO: „Dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a comunica unii cu alţii şi de a împărţi din dorul şi darurile cu care am fost înzestraţi fiecare în felul său, ţine de condiţia noastră umană”. Corneliu Zeana „Trei secole după Milescu: Jurnal paralel”
Întrunirea noastră de astăzi confirmă cu brio această afirmaţie şi ne bucurăm cu toţii că ne-am găsim timp să participăm la această întâlnirea de suflet, noi vasluienii alături de confraţii noştrii de peste mări şi ţări: doamna Valentina Teclici şi domnul Ben Todică.
Gelu Bichinet, Constantin Donose, Vasilica Grigoraş
Aceşti prieteni apropiaţi ai Vasluiului au un destin cumva asemănător. Doritori de a căuta permanent, de a cunoaşte şi învăţa mereu lucruri noi, au creat o operă prin truda şi harul cu care au fost binecuvântaţi şi dăruieşte cu sufletul deschis celorlaţi rodul creaţiei lor.
Cine sunt Ben Todică şi Valentina Teclici? Ben Todică, vasluian prin naştere, Valentina Teclici, prin creştere şi educaţie sunt cetăţeni români pe vecie, dar au ales să plece din România, să dobândească şi alte cetăţenii în ţările lor adoptive, Australia şi, respectiv, Noua Zeelanda. Acest lucru nu i-au făcut să-şi uite rădăcinile, originea şi cultura în care s-au format. Totodată au asimilat şi cultura ţărilor în care trăiesc. Astfel au devenit bogaţi sufleteşte şi spiritual.
Dan Ravaru, Laurentiu Chiriac, Gelu Bichinet
O altă calitate comună a celor doi este polivalenţa personalităţii lor. La Ben Todică, harul literar se completează fericit cu talentul artistic, în speţă arta cinematografică şi cu performanţa în mass media ca redactor şi producător de emisiuni radio şi televiziune. A realizat numeroase filme. Cea mai mare parte a producţiilor sale TV (circa 260 de filme documentare de scurt şi lung metraj privind activitatea comunităţii româneşti din Melbourne, dar nu numai) sunt disponibile şi pe You tube. Filmul DRUMUL NOSTRU a fost studiat la o Universitate din Statele Unite.
Ca şi Ben Todică, Valentina Teclici este parcă într-o cursă de explorare continuă. Călătoreşte în marele univers natural, dar şi în universul său interior. Călătoreşte pe tărâm ştiinţific şi literar, concretizând şi confirmând harul şi talentul cu care a fost înzestrată. Valentina Teclici este doctor în sociologie, titlu pe care l-a obţinut la Universitatea din Bucureşti, sub îndrumarea academicianului Cătălin Zamfir. În Noua Zeelanda lucrează şi face cercetare conform pregătirii şi studiilor de specialitate.
Şi, o informaţie deloc lipsită de importanţă, ci dimpotrivă, ambii au familii mixte, Ben căsătorit cu chinezoaica Ming, iar Valentina cu un nativ kiwi, pe nume Robert. Aceasta înseamnă că pentru ei, iubirea nu are margini. Întreaga lor viaţă acolo, începând cu cea de familie se bazează pe iubire şi toleranţă.
Constantin Donose
De data aceasta ne mângâie inima în această săptâmână luminată de Sfânta Înviere a Domnului cu volumele: „În două lumi”, interviuri şi ecouri de Ben Todică şi „Gioconda nimănui” versuri de Valentina Teclici. Şi, cum nimic nu este întâmplător, cred că aceste lucrări sunt lansate aici în ajunul sfintei sărbători a Izvorului Tămăduirii, ele fiind şi leac pentru mintea şi sufletul nostru.
Îngăduiţi-mi să spun câteva cuvinte despre „În două lumi”. În acest volum, Ben Todică acordă o atenţie deosebită şi spaţii consistente dialogurilor cu persoane şi personalităţi pe care le-a cunoscut de-a lungul vieţii. Împreună cu acestea face o investigaţie profundă a vremurilor de acum sau de mai înainte. Ben Todică prezintă lumea copilăriei în care a trăit şi lumea modernă care uneori orbeşte printr-o falsă strălucire, pe care el a sesizat-o cu dibăcie, atât prin obiectivul aparatului de filmat, cât şi prin scriitura sa. El sfidează şi anulează spaţiul şi timpul, totul este universalitate şi contemporaneitate. Opera lui Ben se dovedeşte a fi ademenitoare şi prin combinaţia de vechi şi nou, de deja vu şi inedit, de statornicie şi libertate nebănuită, care îi asigură perenitatea, eternitatea chiar.
Cartea poate fi văzută şi ca un roman în care eroii îşi descriu pe viu propria viaţă. Astfel se desprinde o lume pământeană, bine ancorată în realitate şi una idealizată, spirituală, ce tinde spre desăvârşire.
La Ben Todică, interviul este adevărată „maieutică”, adică arta de a „moşi” interlocutorul până a ajuns în profunzime, la esenţa lucrurilor şi faptelor, la ceea ce căuta de facto. Această explorare a adâncului, a tainelor sufletului şi vieţii celor intervievaţi este închinată semenilor, pentru aflarea unor adevăruri de mult uitate sau considerate irelevante. Mesajul interviurilor plonjează de la mare distaţă, dar şi de la mare înălţime în sufletul românilor, ajunge exact la ţintă şi impresionează prin sinceritate şi acurateţe.
Câteva cuvinte despre poeta Valentina Teclici şi cartea sa „Gioconda nimănui”.
La începutul carierei de scriitor, Valentina Teclici s-a impus cu literatură pentru copii, poezii şi proză. Unele dintre cărţi au fost lansate şi la noi în bibliotecă. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, înainte de 1989.
Valurile vieţii, preocupările cotidiene şi cele ştiinţifice nu au îndepărtat-o niciodată de poezie. Realistă şi bine ancorată în vremurile trăite, visătoare şi romantică prin fire, dăruită cu har, Valentina Teclici, oriunde s-a aflat a scris poezii pe care le-a adunat în timp ca pe nişte perle de mare preţ.
În anul 2011, cu ocazia revenirii în România, a publicat la Editura Oscar Print din Bucureşti două volume: „Dialog” în colaborare cu huşeanca Ana Anton şi „Gioconda nimănui”.
Stilul poeziilor Valentinei Teclici este unul rafinat şi liber. Poeta operează cu nebănuite şi sclipitoare figuri de stil. În compoziţiile sale lirice, se dovedeşte a fi un talentat producător de metafore graţioase şi un ingenios constructor de epitete de toate soiurile. Lecturându-i poemele, uneori, apetitul pentru metaforă îţi taie respiraţia.
Opera lirică a Valentinei Teclici include în principal poezie de dragoste, poezie de nuanţă filosofică. Este o poezie optimistă, pozitivă, ce oferă o perspectivă luminoasă asupra omului, lumii şi vieţii. Poeziile se caracterizează prin originalitate, spontaneitate şi profunzime, calităţi determinate de sensibilitatea, înclinaţia spre meditaţie, harul şi talentul autoarei. Reflectă ceea ce este dincolo de măsurabil şi palpabil şi revelează tablouri, imagini cu o mare putere de sugestie.
Poeziile incluse în acest volum sunt reprezentative pentru creaţia poetică a Valentinei Teclici.
Autorii acestor cărţi au reuşit prin opera lor şi prin întâlnirea noastră de astăzi să construiască cel mai lung pod din lume, de peste 20.000 de mii de km, între România, Australia şi Noua Zeelanda. Creaţia lor reprezintă liantul celor două emisfere ale globului prin trăire, gândire şi simţire în condiţiile multiculturalismului din ţările care i-au înfiat, dar şi în spaţiul unui multiculturalism la nivel planetar. Ei sunt cunoscuţi în ţările în care trăiesc, în România, în Europa, Statele Unite, Canada etc. Ei sunt cetăţeni planetari.
Pentru toate acestea şi pentru multe, multe altele, felicit cu mare drag şi deplină sinceritate pe Ben Todică şi Valentina Teclici şi recomand cărţile spre lectură.
Iar acum am o datorie de suflet pe care vreau să o duc la îndeplinire. Simt nevoia să aduc mulţumiri distinşilor noştri oaspeţi din depărtări, domnului Ben Todică şi doamnei Valentina Teclici pentru că au acceptat ca astăzi să fie alături de noi. Le mulţumesc pentru încrederea cu care m-au onorat de a colabora pe plan literar, astfel continuându-mi munca de bibliotecar atât de dragă mie, căutând cu acelaşi patos prin sertarele literaturii şi culturii române şi universale, acest lucru asigurându-mi întrucâtva vivacitatea intelectuală şi liniştea sufleteasca de când am ieşit la pensie.
Mulţumesc din suflet domnului director Bichineţ pentru înţelegerea şi delicateţea cu care m-a înţeles şi m-a încurajat mereu. Întotdeauna m-am simţit mai mult decât binevenită în această instituţie minunată. Aceleaşi mulţumiri şi colegilor mei.
Şi nu în ultimul rând, mulţumesc dumneavoastră vasluienilor pentru că astăzi aţi ales să fiţi aici, împreună cu noi şi cu prietenii noştri din depărtare, dar aproape de sufletul nostru al tuturor.
Vasilica Grigoraş
