”Aproape în fiecare clipă stă secretul vieții”.
Primisem albumul “ARTUR SILVESTRI – zile de neuitat – Frumusețea lumii cunoscute”, ultima sa carte, însemnări de o sensibilitate rară.Am mângâiat tandru albumul îngrijit şi coordonat de Doamna Mariana Brăescu Silvestri, şi emoţionată am privit în tăcere ilustraţiile de excepție a domnului Vasile Cercel.
Ieri, în Miercurea Mare, mă aflam undeva aproape de Piatra scrisă, o “comoară de har” în județul Caraș Severin. Singură, în mijlocul naturii am parcurs sufletește auzind “bătăile inimilor” celor doi. Acolo, aproape de Icoana Sfintei Treimi am îndrăznit să parcurg și să văd “frumusețea lumii’ prin ochii autorului…
Tablourile deveniseră reale.Parcă mă aflam în alt timp.Florile, porumbeii cerul, toate parcă îi dădeau semne pentru ce va fi….”Trandafirul se ofilise în arșița zilei mediteranene”. Pescărușii dispăruseră din mica stațiune Gruissan, “norii groși, având o culoare metalică” creaseră “un sentiment straniu.”
Lumina “de dincolo de nori” era tulburătoare prin “tăcerea absolută care definea totul”…Şi nopțile “erau stranii.Chiar caŢelul din vecini “scancește emoționat, fără iluzie, în sunete care tulbură”.Artur Silvestri era mereu în dialog cu viul.Auzea sunete, și frumusețea locurilor era înconjurată de o “muzică nesfarșită”.Bucuria regăsirii florilor de-acasă “sănatoase, vii întărite” pentru o clipă i-au dat un sentiment de siguranță.Revenind acasă, “mesajele inteligibile” ale porumbeilor pe care îi hrănea adesa, privind cerul apăsător încercând să descifreze “o potrivire tulburătoare între vocile acute și culorile plumburii”.
Devenise “îngândurat, și încremenit, cu sentimental implacabilului” .Plimbările prin parcurile bucureștene, moartea porumbeilor, “o ultimă floare a toamnei” un semn straniu, o prezență în sine tristă”…o elegie de o clipă.”
Un alt semn, uscarea bradulețului de la Corbeanca din Paradisul Verde.Nopțile deveniseră tot mai grele, străine.
Parcurgeam paginile și lăcrimam tăcut.Parcă îl vedeam pe aleeile de acum douăzeci de ani din București la fel de îngandurat și preocupat de frumos.
O zi de 13 ianuarie, o alta zi de 13 octombrie.Soția sa, Doamna Mariana Braescu Silvestri, într-un “mod inedit” reuşise să-i lumineze, prin iubire, viața.”Era o imagine a dăruirii.”..”O clipă care schimbă viața”.
Frumusețea lumii necunoscute, cu acele “culori splendide, puternice și triste, se adaugă luminii; zile de neuitat”
Un album de neuitat.Rânduri ce mângâie, rânduri ce te înalță.
Ma trezisem brusc într-un concert al păsărelelor.Încercam să-mi șterg lacrima privind și înțelegând “filozofia norilor”, privind vegetația care în mod misterios mă îndemnă spre neuitare.
Prin “cețurile argintii ale toamnei” ARTUR SILVESTRI ne-a arătat încă odată frumusețea lumii, legătura fireasca dintre cer și pămant, ne-a lasat un fel de manual de a cunoaște și a înțelege rostul nostru pe pămant.
“Vă mai spun ceva; fiți atenți la secundă, la fiecare secundă! O secundă, o biată secundă, la care nici nu suntem atenți, și mântuirea poate fi pierdută! Un moment e foarte important dacă știi să-l trăiești.Deci traiești momentul ca să repari trecutul și să caştigi viitorul! Nu vă gândiţi ce va fi.Lăsaţi viitorul să-şi rezolve singur probleme. Tu trăieşte momentul ăsta cum trebuie şi lasă în seama Lui Dumnezeu viața ta”.(Veșnicia ascunsă într-o clipă-Arhimandrit Arsenie Papacioc)
Artur Silvestri a știut să prețuiască clipa.Și-a lăsat viața în mâinile Lui Dumnezeu. Acum, de-acolo dintre îngeri, senin și împăcat este mai atent ca oricând la fiecare secundă a noastră, a celor rămași…
Da, “veșnicia stă ascunsă într-o clipă” pentru Omul Mare Artur Silvestri…
MARIANA GURZA
2009
