Cuvânt și iubire

Am aflat despre existenţa pastorului disident Iosif Ţon în ultimii ani ai “epocii de aur”, datorită mesajelor sale de la radio BBC şi Europa Liberă. Un fost deputat, pastorul Petru Dugulescu spunea că: “Pastorul Iosif Țon, este un reprezentant de seamă nu numai al evanghelicilor români, dar și al intelectualității noastre cu spirit cucernic […]  este respectat și apreciat nu numai ca păstor și învățător, dar și ca cel mai bun scriitor creștin român în viață. Iosif Țon mai este cel care a pus sănătos bazele și a asigurat funcționarea la cote înalte a celui mai reputat Institut Biblic Est-European, cunoscut și sub numele de Universitatea EMANUEL din Oradea.” Zilele trecute, citind în această revistă (“Bruxelles Mission”), aflu că domnul Iosif Ţon a trecut la penticostali, iar această decizie a dat ocazia Uniunii Baptiste din România să lanseze o campanie de denigrare şi atacuri concentrate asupra prof. dr. Iosif Ţon. Oare ce înseamnă pentru baptişti “libertatea religioasă” pentru care au pledat ani de zile la ONU şi la forumurile internaţionale din SUA? Susţineau că ortodocşii îi persecută pe cei care părăsesc religia ortodoxă şi pledau pentru o “libertate religioasă” sinonimă cu libertate de alegere. Acum baptiştii îl persecută pe Iosif Ţon pentru că a părăsit religia baptistă!  Libertatea religioasă nu înseamna doar libertatea de-a trece la religia baptistă, ci şi libertatea de a trece de la baptişti la o altă religie, fără a fi ostracizat de membrii comunităţii pe care o părăseşti.

Scuzaţi-mi îndrăzneala de a interveni într-o discuţie a teologilor cu creier mare, şi totuşi…  bateţi câmpii! De când religia baptistă este o Credinţă? Credinţa este doar una singură în jertfa Domnului Isus, iar religii sunt peste 27.000, iar biserici la fiecare colţ de stradă. Azi-mâine o să avem câte o religie pentru fiecare familie sau şi mai rău, pentru fiecare persoană.

Scriu aceste rânduri din solidaritate cu domnul Iosif Ţon, pe care nu-l cunosc şi cu care nu am nimic în comun decât faptul că ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu. Scriu cu părere de rău pentru durerile sufleteşti cumplite prin care, presupun că trece dumnealui în aceste zile şi cu păreri de rău pentru sufletele negre de ură ale grupării pastorului agitator Paul Negruţ. Pentru mine domnul Iosif Ţon reprezintă un om valoros şi o mare personalitate creştină, indiferent de cultul faţă de care se simte apropiat; este un creştin, care în vremurile grele ale comunismului s-a adresat tuturor românilor, în numele credinţei, a dăruit lumina şi pacea sufletească, interzise de ateii comunişti. Domnul Paul Negruţ, până mai ieri frate de credinţă cu “ereticul” Iosif Ţon, a avut grijă ca acesta din urmă să nu mai predice (de vreo 20 de ani!) în biserica pe care a ctitorit-o, i-a luat locul de rector şi la Facultatea Emanuel din  Oradea, iar astăzi îşi dă arama pe faţă şi îşi etalează ura acumulată faţă de domnul Ţon. Mai contează care dintre cei doi este baptist şi care este penticostal? Din punctul meu de vedere contează doar faptele celor doi.

Daca din pricina opiniilor mele se vor isca alte polemici, evitaţi să “trageţi în pianist”! Sunt un om obişnuit cu o dilemă în cazul Iosif Ţon şi pun întrebări… retorice. Cu ce drept este atacat pastorul Iosif Ţon ca om, într-un mod suburban, de către reprezentanţii Uniunii Baptiste din România? Care este dogma, credinţa şi logica potrivit căreia baptiştii îşi varsă ura asupra lui Iosif Ţon şi apoi o motivează prin credinţă? Sunt aceşti creştini imaculaţi? Şi-au amintit vorbele lui Iisus: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra” când l-au atacat pe domnul Iosif Ţon ca talibanii? (Doru Hnatiuc – foto stanga – si-a concetrat atacurile perfide sub forma de “cauze de rugaciune pentru cei rataciti”. Astfel, rugaciunile baptistilor de la biserica “Emanuel” din Oradea au ajuns pretext pentru barfe aruncate de la amvonul “Casei Domnului”).

Din cauza divizării bisericii, sute de ani Europa a fost măcinată de războaie, deşi apariţia unor noi doctrine, biserici sau orientări religioase nu l-a mutat pe Dumnezeu din veşnicia lui, n-au schimbat Biblia şi n-au condus nici la Armaghedon şi nici la decizia lui Dumnezeu de a-şi abandona credincioşii.

Decalogul a rămas acelaşi. Una dintre porunci este “să nu ucizi”. Cu toate astea, se ştie că vizionarii Evului Mediu erau consideraţi adesea eretici sau vrăjitori. În numele credinţei şi al bisericii, oameni ca Giordano Bruno sau Ioana D’Arc au fost arşi pe rug şi torturaţi de Inchiziţie pentru convingerile lor.  În timp s-a dovedit ştiintific dreptatea lui Giordano Bruno, deşi fusese excomunicat de două ori. Câte sute de ani i-au trebuit  bisericii să-şi ceară scuze pentru crimele comise în numele credinţei? Ioana D’Arc avea viziuni, deşi era catolică, iar pe vremea aceea nu exista cultul penticostal. A fost considerată eretică şi arsă pe rug. Cu ce drept a fost arsă pe rug dacă ucigaşii erau creştini, deci aveau de respectat porunca “să nu ucizi”? Creştinii au datoria să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi. Ce fel de crime “pasionale” din credinţă sunt cele înfăptuite de ucigaşi abominabili sub protecţia  Bisericii Catolice?

Astăzi vizionarii nu mai sunt arşi pe rug, pentru că în zilele noastre crimele sunt interzise prin lege. În schimb am citit în ziare că baptiştii au inventat Inchiziţia modernă şi testează eficienţa pe Iosif Ţon. Arma de tortură este cuvântul, iar “ereticii” secolului 21 sunt calomniaţi, denigraţi, batjocoriţi şi excomunicaţi. Mulţimea credincioşilor baptişti este instigată la ură de către liderii ei, într-un mod similar cu cel din timpul Revoluţiei Franceze, când oamenii se adunau în pieţe publice să vadă cum mai cade un cap nobiliar sub lama ghilotinei. În acelaşi fel rectorul Paul Negruţ conduce ostilităţile Uniunii Baptiste, contra prof. dr. Iosif Ţon. Metodele inchizitorilor baptişti de astăzi seamănă izbitor de mult cu cele aplicate de catolici lui Galileo Galilei, Ioanei D’Arc sau lui Giordano Bruno. Rezultatul final este excomunicarea, deşi… după cuvintele pe care i le-au adresat domnului Ţon, fac pariu că l-ar arde şi pe rug dacă ar putea!

Ce atitudine ar trebui să avem faţă de cei care au altă religie? Iisus a murit pentru noi toţi, nu doar pentru baptişti, penticostali, ortodocşi sau catolici. Nu cunosc amănuntele, asemănările şi diferenţele dintre bisericile protestante şi nici nu vreau să scriu despre ele. Pun aceste întrebări în calitate de om şi de creştin. Sunt botezată în religia ortodoxă, religia mamei mele, pentru că aşa au decis părinţii mei. Tatăl meu este greco-catolic şi a suferit pe vremea comuniştilor din cauza credinţei lui, aşa că părinţii mei au decis să-şi boteze copiii la ortodocşi, ca să scăpăm de persecuţie.

Tata voia să se facă preot şi a fost elevul cardinalului Alexandru Todea. În 1948 Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasa în afara legii, aşa că tata s-a făcut până la urmă economist. Bunica Elisabeta, mama tatălui meu, era de altă religie, dar nu i-a interzis tatălui meu să urmeze cursurile seminarului greco-catolic din Blaj, ci la încurajat să se facă preot. Chiar dacă aparţinea cultului baptist, bunica mea asista uneori la slujba de duminică de la Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Mergea acolo pentru că băiatul ei (tatăl meu) era acolo. Tata era băiatul care aprindea lumânările, ducea cădelniţa, cânta şi-l ajuta pe preotul greco-catolic în timpul slujbei la Catedrala Sfânta Treime din Blaj. Catedrala este ctitoria unui episcop greco-catolic, Inocentiu-Micu Klein, întemeietorul gândirii politice româneşti moderne. Bunica mea a dovedit prin faptele ei că înţelege esenţa creştinismului, chiar dacă n-a făcut şcoli înalte. Domnul Paul Negruţ şi acoliţii dumnealui ce dovedesc în cazul lui Iosif Ţon?

Rectorul Paul Negruţ  dovedeşte o îngustime a minţii deranjantă pentru orice creştin autentic, în deplinătatea facultăţilor mintale şi dotat cu discernământ. În acest sens, salut şi susţin opiniile exprimate în articolul din Bruxelless Mission, potrivit cărora ”Iosif Ţon şi-a schimbat religia, dar nu şi-a schimbat Dumnezeul!”

Dacă domnul Paul Negruţ, unul dintre liderii baptişti, nu este capabil să respecte alegerea lui Iosif Ţon, ci dimpotrivă, recurge la orice mijloace (minciuni, egoism, dat din coate, plagiat ş.a.m.d.) pentru a-şi atinge interesele, personal nu-mi rămâne decât să mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt baptistă! Cum este posibil ca în sec. XXI un om să fie atacat şi tratat abject, ca pe vremea  Inchiziţiei? Ce fel de profesor şi model este domnul Paul Negruţ, dacă instigă liderii baptişti să sară asupra lui Iosif Ţon ca o haită de lupi înfometaţi?  Este Paul Negruţ un bun creştin sau ar trebui excomunicat din toate religiile creştine pentru instigare la ură, discriminare, prigonirea unui creştin datorită convingerilor sale religioase, manipularea maselor şi alte atitudini curioase, care n-au nimic de-a face cu creştinismul, ci mai degraba cu comunismul?

Şi dacă, totuşi, calomniile din presă au apărut într-un penibil şi prelungit moment de rătăcire, se impun două lucruri:

1. Uniunea Bisericilor Baptiste şi rectorul Paul Negruţ să îşi ceară scuze public de la Iosif Ţon şi să recunoască vina, faptul că nu a fost creştinesc ce s-a întâmplat.

2. Liderii bisericilor care au instigat credincioşii baptişti, să înceteze campania de discreditare la adresa lui Iosif Ţon.

Simona M. Botezan
Washington D.C., SUA, 2011