“La ceasul marilor împliniri”
Editura “Eurostampa”, Timisoara, 2008, propune iubitorilor de poezie o alta carte „TREI PAŞI CĂTRE INFINIT”, aparatinand poetei magistrat Mariana CORCOVEANU IVANIUC, volum bilingv romano-italian, aparut sub mottoul: “Ca sa obtii ceva de la viata, ori ca sa cunosti ceva, trebuie sa stii sa renunti pentru acel ceva, la restul lumii.”(Antoine de Saint Exupery)
Aceasta aparitie imbucuratoare vine sa completeze profilul liric al poetei Mariana CORCOVEANU IVANIUC, dupa aparitia celor doua volume sensibile si provocatoare: “Enigma sentimentelor”, 1999 si volumul “Descatusare”, 2001 aparute la Editura Mirton din Timisoara.
Asa cum precizezaza editorul, “lectura nu poate fi facila, comoditatea trebuind inlocuita cu o cautare febrila si uneori extenunanta, a grauntelui de aur, ascuns in masa de minereu…un suflet pur, fragil si nelinistit, care se inalta spre lumina, intr-o rotire tot mai larga si mai izbavitoare…”
“La ceasul marilor impliniri” uimita de “matasea apei”rascolita de visuri si iubire fata de Vlad, fiul ei, marturiseste cu o sinceritate dezarmanta trairile launtrice.”Prin slove scrise cu argint/ mai sunt doar “trei pasi spre infinit” lasasandu-si gandurile sa valseze “cu efervescentele trairi/si imensele iubiri”.
Glasul clopotului este un strigat, nostalgii de iarna imagini coplesitoare in care “timpul viselor desarte” a schimbat “destinul”.Nu vrea sa rupa “mirajul clipei”pastrandu-si dulcea iubire in “vraja “sa. ‘Mediteaza” tacut prin ‘padurea de salcam” indragostita de farmecul naturii, imbatata de “parfumul florilor petrecute”.”Padure, tu iubirea mea!/..tu esti…imensa bucurie”.Si totusi o carte trista in care poeta se regaseste frematatoare la ce a fost ieri, la vremurile care vor veni, lacrimand ”intr-un apus sublim/la umbra unui dafin/ce va scutura/cate o petala alba/din cununa sa/”.Asteptand “cu toata fiinta” …”timpul, cu multe povesti/colorate cu imagini”.
Ca procuror, poeta Mariana CORCOVEANU IVANIUC, se confrunta zilnic cu realitatea.Dar dincolo de toate cu o sensibilitate poetica, in universal sau launtric, vibreaza duios, plina de iubire, ca o rugaciune, intr-o lumina tainica, doar de ea stiiuta, fiind mereu preocupata de aceasta lume “care ne-nconjoara: /pribegim ca Luna/alungam destinul…doar poetu-si cara/pietrele de moara”…”fara nici o graba/si-i pustiu,pustiu…”.
Aceeasi tonalitate se regaseste si in varianta italiana a versurilor acestui volum.
MARIANA GURZA
Monitorul Cultural
