O HALIMA… DAR MAI MODERNĂ
Acest tânăr cowboy român din Arizona, adică scriitorul Octavian Curpaş, vine pe piaţa literară cu o carte originală. Abia de-am lăsat volumul din mână. M-am întors la prima pagină de mai multe ori. Şi afirm că lucrarea este de fapt o dibace înşiruire de şarade de mare tâlc, temporare şi atemporare, puse cu abilitate în gura eroului principal…nea MITICĂ. Citind, m-am gândit mereu la O MIE UNA DE NOPŢI, a lui Eusebiu Camilar. În HALIMA sa, scriitorul mai vechi ne-a oferit un înşiră-te mărgărite de o frumuseţe incontestabilă, care nu ne-a lăsat să dormim nopţi în şir, ca pe sultanul împricinat. Eu aş spune că Octavian Curpaş ne-a explodat sub priviri o bombă cu reacţie în lanţ, care-l domină şi acaparează total pe cititor, din scoarţă în scoarţă. Scriitorul a sesizat şi el că taica-romanul românesc a ajuns la un trist apogeu, că a fost compromis şi abandonat, mai exact – că n-a mai putut să funcţioneze odată cu instaurarea comunismului şi începerea realismului socialist, atât de vătămător. Şi cât de greu se făcuse la noi saltul calitativ de trecere de la nuvelă la roman!
Asta o ştiu mai bine Cezar şi Camil Petrescu, N.Filimon, Sadoveanu etc. Acest mare fenomen literar a fost ideal sculptat în GHEPARDUL lui Giuseppe Lampedussa. Nu-i aşa că vă trec fiorii?! La noi, descrescenţa şi atrofierea literară a tuturor genurilor literare şi-a mai prelungit agonia. Dar punctul final l-a pus Petre Dumitriu care a scris bine, dar RĂU GÂNDIT,romanul VÂNĂTOARE DE LUPI.Şi lacuna, ca ori ce năpastă, s-a întins pe toată zodia realist-socialistă. Iar prin acest întuneric infertil…literatura de bună calitate a stagnat.
Din afara ţării, din exilul pe care nu noi ni l-am ales, au dăinuit pe Ursa-Mare a marii literaturii româneşti câţiva bravi, dar nu au salvat-o de la naufragiu. Să ne gîndim la Eliade, Cioran, Virgil Gheorghiu…Din boxa românească ne-a mai mîngîiat un Fănuş Neagu, cu ÎNGERUL A STRIGAT, Teodor Mazilu, cu DRUMUL CÂINELUI, sau experimentul enigmatic al lui M.H. Simionescu cu INGENIOSUL BINE TEMPERAT.
Apoi, după INVOLUŢIA din 1989 s-a alunecat în zodia defăimătoare a unor patapievici şi alţi leproşi, bine instruiţi dar de intenţii criminale, care au denigrat şi defăimează mereu naţiunea, frumoasa şi tradiţionala literatură românească.
Alături de cei lucizi a sesizat fenomenul distructiv şi Octavian Curpaş. Aveam şi avem nevoie de o literatură nouă. La acest ham greu s-au îngămat prin Canada câţiva scriitori cu care ne dăm bună ziua prin cotidian. Şi mă rezum doar la perimetrul canadian fiindcă scriitura mea nu se propune a fi o teză de doctorat. Semnalul de alarmă l-a tras, debutant atunci, scriitorul Alex Cetăţeanu cu UN ROMÂN ÎN CANADA – o carte de referinţă pentru exilul românesc şi un ghid, dacă vreţi, pentru prezumtivii români dornici de exil. Din Ţară ni s-a alăturat şi nou-venita la Montreal, tânăra scriitoare Felicia Mihali, cu a ei TRILOGIE. Dar să nu-l uit pe profundul gânditor Mircea Gheorghe, care ne-a oferit PARTIDA DE CANASTĂ, precum şi alţi cavaleri atentatori pozitivi la înoire.
Dar nici în proză şi nici în poezie pământul nu s-a scuturat din ţâţâni iar marile ecouri nu s-au lovit încă de toartele cerului. Se caută şi se tot caută un nou stil de literatură! Alături de Octavian Curpaş ne dorim un personaj extrem al literaturii de azi, măcar din exil, care să ne fie drag, să ne uimească, pe care să-l zidim în memoria mileniului – şi el foarte tânăr. Aşa cum a fost odinioară PĂCALĂ al nostru, bravul soldat Sweik, al cehilor, sau un năstruşnic ingenios precum rusnacul Ostap Bender. Un exemplu de mini-mare scriitură a propăvăduit în Rusia lui Lenin minunatul Zoscenco. Vă mai amintiţi de GALOŞUL, cartea cu mini schiţe prin care autorul a batjocorit bolşevismul şi pe bolşevici ghiar la ei acasă, luându-i în zeflemea sub nasul politrucilor şi al cenzurii?! Ei, bine, cam cu o astfel de carte intră în ring scriitorul Octavian Curpaş, românul american din Arizona. Şi pot spune că acest cutezător şi-a ales bine locul potrivit pentru tentativa şi aventura literaturii lui. Să nu-i ziceţi cărţii sale un roman fiindcă v-aţi înşela. Este vorba despre o carte cu mini istorioare foarte profunde, schiţe şi povestiri adunate pe itinerariul vieţii şi redate nouă cu onor. Eu, mai poetic şi mai metaforic o numesc o tolbă cu şarade. Chiar dacă năstruşnicul, şugubăţul, sobrul şi profundul Dumitru Simu, recte nea MITICĂ, a fost şi este un personaj viabil, pe care, siameză, se structurează clar-viziunea scriitorului, dibăcia lui portretistică, precum şi puterea de investigaţie prin oceanul nemărginit al emigraţiei tragi-comice, uneori hazlie dar foarte tragică în general.
Aş putea pune aici punct dar n-o fac. Fiindcă trăgînd o linie între scriitorul român din Arizona, România de acasă şi subsemnatul, rezultă un itinerar nou, pe care ne înfrăţim ideile – o raţiune comună, o logică îmbrăţişată de un destin nou. Între timp, şi literaturile de trei bani trîmbiţează. Dar la antipod se aşează creaţia literară a lui Octavian Curpaş, care izvorăşte dintr-un laborator tânăr în care introspecţia domină, îşi spune cuvântul. De fapt citim o mini-odisee, în care rătăcesc sufletele unor români. Dar o lume nu chiar fascinantă ci doar provocatoare de conflicte. Autorul descoperă OAMENI şi se aprofundează în ei. Printre marile adevăruri dogmatice. El îşi alintă personajele cu biciul condeiului şi ni-i aduce sub priviri ca pe nişte sfinţi în care ne recunoaştem. De fapt scriitorul mulează în manieră personală, irezistibile tradiţii de comportament al rătăcirilor de sine. Că numai meteahna scrisului poate să ne întoarcă în amonte până la sorgintea
neamului nostru.
Identitatea ortodoxă a prozatorului se face vizibilă prin minunatele portrete literare realizate aparent fugar. Cum dar aţi vrea să scrie un scriitor altfel de cum o face acest Octavian Curpaş? Aş mai putea afirma că în scriitura sa germenul de sacru rămîne nealterat. Totuşi, alături de tânărul scriitor, chiar şi subsemnatul vă recomandă exilul de acasă. Nu vă luaţi de piept cu deşertul şi deşertăciunea imigraţiei!
…Afară plouă ca în bărăganul sufletelor noastre. Dar Dumneavoastră ce mai faceţi? LECTURĂ PLĂCUTĂ!
GEORGE FILIP
septembrie – 2011
la Montreal, CANADA
