“Sunt…un naţionalist luminat şi tenace…”
Plecarea in lumea vesniciei a poetului Mircea Micu, prozator, dramaturg, autor de parodii, publicist, editor la multe publicati si reviste literare, ne-a lasat mai singuri.O personalitate complexa cu un farmec aparte.Un bun strajer a neamului romanesc.
Autor a peste 35 de volume de proza, versuri, Mircea Micu a fost laureat a mai multor premii literare.
Dar, in universal sau tainic, vibra plin de sentimente, ardea in el flacara iubirii de neam.Nu s-a sfiit niciodata sa spuna lucrurilor pe nume…Adevarul l-a facut liber. A trait si a plecat ancorat in realitate, “un nationalist luminat si tenace…”
“ Sunt un romantic incurabil, un singuratic… “.” Urasc politica, sunt…un nationalist luminat si tenace… “. “ …am constiinta exacta a valorii mele literare… “
“Eu sunt ce n-am fost niciodată/ Şi-un sfert din ce era să fiu“, declara intr-un interviu, parafrazandu-l pe Toparceanu.
Eram departe de casa cand aflasem trista veste.”Plecarea” lui mi-a amintit de “plecarea” scriitorului Artur Silvestri, cand, cu piosenie Mircea Micu venise sa-si ia ramas bun de la prietenul sau, cu o floare in mana…
“A fi”, este o poezie ce-l defineste, prin lirism si candoare :
” Si peste toate, ca un tigru
Sa treci razand si sa te minti
Si cand te-ntapina zapada
S-o-ntampini cu o floare in dinti”.
Si a “plecat”…si a ramas prin “fapta culturala”…S-a dus la o cafenea literara, alaturi de cei mai valorosi oameni de cultura, undeva printre ingeri…Prin flacari, in lumina, departe de aceasta lume dezlantuita…Ne-a lasat zambetul sagalnic, sperand sa invatam sa traim, sa intelegem jertfa, sa fim mereu treji pentru a pastra identitatea neamului romanesc.
Dumnezeu sa-l odihneasca in gradina Sa!
(“In memoriam Mircea Micu” – Revista Ecoul, 2010)
MARIANA GURZA
