“Nichita Stănescu – un idol fals?”
Am primit cu placere un volum aparut la Editura “Princeps Edit”, 2006, intitulat “Nichita Stanescu-un idol fals?”, purtand semnatura cunoscutului scriitor si critic literar Adrian Dinu Rachieru. Un argument la cuvintele cunoscute: “Sansa scriitorului nu se joaca niciodata in timpul vietii lui”(Nichita Stanescu) Nu stiu daca imi este permis a incepe prin “argumentul” autorului. “Pe harta seismica a literaturii romane, numele lui Nichita Stanescu -”obiect” de cult si tinta unor nesfarsite pelerinaje, candva – a devenit acum, pe piata postuma, o miza a revizuirilor postdecembriste. Provocand, dincolo de interesul scriitoricesc, o infloritoare “mitologie ieftina” (cum observase Alexandru Condeescu), fenomenul Nichita este, indiscutabil, un caz de sociologie literara .” A.D.R.
O carte bine scrisa, argumentata sociologic si literar, atingand “gloria inertiala”, “zarea transmodernismului”, vorbindu-ne despre “nichitizare”, despre “Nichita Stanescu si “dreptul la timp”. “Oricat s-ar stradui unii”, marturiseste autorul, “Nichita Stanescu nu poate fi dat jos de pe soclu”
Pe coperta cartii , versuri semnate de Nichita:
Nu jupuiti, de foame,
vulturii in timp ce zboara!
Carnea vulturului
chiar si fiarta
miroase a stele!
Oricat v-ar fi foame,
dati-i dracului de vulturi!
Numai sborul lor
e gustos.
Ma jur!”
Si un cuvant ziditor ,din “cuvintele autorului”:”Slujirea poeziei este durere”.(Nichita Stanescu)
MARIANA GURZA
(Revista Ecoul, 2011)
