EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX

“Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite, de Octavian Curpaş,
Editura „Anthem”, Arizona, SUA

Din Lumea Nouă, jurnalistul american de origine română Octavian Curpaş scrie un volum despre exilul românesc de la jumătatea secolului trecut. Judecat în ansamblu, volumul de faţă este o poveste a explorării,  a modului în care un om obişnuit reuşeşte să depăşească obstacolele puse de viaţă şi să rămână în contact permanent cu sine şi cu valorile pe care le are. Personajul principal al cărţii semnate de Octavian Curpaş este Mitică Sinu (Mike), un român fugit peste hotare în vremuri dificile, în 1948, la scurt timp după instaurarea la putere a comuniştilor.

Mitică Sinu este naratorul. Relatările lui despre sine şi despre românii cu care a avut ocazia să interacţioneze sunt puse cap la cap cu măiestrie de Octavian Curpaş, autorul reuşind să refacă la modul concret, cu realism, o întreagă epocă. Munca sa de reconstituire este realizată în volumul de faţă cu talentul, minuţiozitatea şi dăruirea unui restaurator.

Dumitru Sinu – Un român cu satul natal în suflet

Născut pe 30 noiembrie 1926 într-un sat aflat „la poalele muntelui Suru, la 6 kilometri de Avrig, în Sebeşul de Sus, judeţul Sibiu”, nea Mitică va fi bântuit întreagă viaţa de dorul după locul natal. (El „mereu foloseşte butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet…”) Refugiat în Iugoslavia,  acesta ajunge mai întâi în Italia, apoi în Franţa, la Paris, pentru ca  destinaţia unde îşi va găsi fericirea – în primul rând pentru că aici o întâlneşte pe Nicole, sufletul său pereche, cea cu care Dumitru Sinu se şi căsătoreşte – să fie Canada.

În relaţiile cu soţia şi cei doi copii – un băiat şi o fată – nea Mitică este un  om implicat, care face tot ce îi stă în putinţă pentru ca familia sa să  prospere. Mitică şi Nicole „s-au descurcat de fiecare dată. Încet, încet, Nicole  şi-a dat seama că are în el un sprijin, că este un om de încredere şi a înţeles  că totul va fi bine.  Mitică făcea ce făcea şi obţinea până la urmă o slujbă.
Peste tot pe unde a fost, în Canada, în Italia şi în Franţa,  el şi-a găsit de
lucru.”

„N-ai voie să cedezi”

Mitică Sinu se remarcă prin puterea voinţei, este genul de om cu care cititorul ajunge să simpatizeze chiar de la primele pagini lecturate. Forţa morală ce îl  caracterizează pe acesta, dar şi motivaţia pe care o are de a învinge („Perseverenţa lui Mitică se datora exemplului părintelui său, de la care ştia  că n-ai voie să cedezi”), fac din Mitică Sinu un pământean născut pentru a  învinge. De altfel, viaţa sa este o istorie a supravieţuirii, în care omul este
stăpân pe propria soartă.

Silit de împrejurări să facă pasul decisiv de a-şi părăsi ţara, Mitică Sinu îşi  descoperă cu această ocazie gustul pentru aventură şi pasiunea de a călători,  care se transformă în cazul său într-o veritabilă chemare a destinului.

La Paris, în 1950, de Ziua Mamei

Mitică Sinu evocă evenimente importante, a căror descriere dă impresia de viaţă,  de bogăţie spirituală, de vigoare şi naturaleţe. Un asemenea episod este Festivalul românesc de la Sala Odeon din Paris, din anul 1950.  De Ziua Mamei,  „un mare număr de emigranţi români aflaţi la Paris…, învăţaţi şi foşti oameni  politici, români din toate sferele sociale, de toate categoriile şi toate confesiunile religioase” participă cu emoţie la o serbare, încercând în acest  fel să îşi regăsească specificul naţional, să retrăiască o fărâmă de autenticitate din România în care s-au născut.

În cinci ţări, pe două continente

De altfel, în această carte grupul exilaţilor (români stabiliţi în Franţa, Canada şi Statele Unite) formează o societate în miniatură, cu trecut, prezent şi viitor, cu triumfuri şi eşecuri, cu dureri şi bucurii, cu melancolia şi dorul  fiecăruia după patria natală.  Astfel„ „despre prietenii şi cunoscuţii lui nea  Mitică Sinu se poate vorbi, fără doar şi poate, ore întregi fără să te  plictiseşti, iar de scris, poţi scrie atât cât te ţine condeiul, pentru că ai  despre ce!… 460 de persoane conţine lista de cunoştinţe a octogenarului încă  plin de vigoare, dornic de a-mi destăinui o viaţă palpitantă, petrecută în cinci  ţări, pe două continente!”, spune autorul Octavian Curpaş.

Aproape fiecare capitol al volumului de faţă are ca titlu numele unui exilat,  urmat foarte pe scurt de un detaliu care esenţializează povestea de viaţă a  acestuia. Astfel, Radu Bumbaru este „omul care nu s-a certat niciodată cu  nimeni”, Ion Ritivoi este „un liberal de miloane”, Vasile Ţâra, un om pe care  dragostea de carte l-a dus până la Sorbona etc.

„Exilul românesc la mijloc de secol XX” – o carte autentică

„Exilul românesc la mijloc de secol XX” este un volum sinteză, plin de culoare, în care conflictele sunt prezentate în locuri diferite şi ne sunt descrise medii  diferite. Cartea scrisă de Octavian Curpaş reflectă realitatea în mod autentic  şi aduce în atenţia cititorului personaje robuste, care sunt obligate să  trăiască şi să acţioneze în împrejurări atipice. Eroii săi, pe care acesta îi  prezintă cu obiectivitate şi detaşare dau valoare realistă acestui volum. Prin  intermediul lor, autorul acoperă o paletă vastă de întâmplări care dovedesc  preocuparea scriitorului pentru viaţa socială, politică şi culturală a acelor  vremuri, cu moravurile şi tipologiile ei. Nimic nu este idealizat în volumul  semnat de Octavian Curpaş; eroii săi sunt portretizaţi cu forţă, cu entuziasm,  cu stil.

O poveste de viaţă care inspiră şi revigorează

Povestea lui Mitică Sinu este interesantă, iar modul în care este spusă îl  angajează direct pe cititor, dându-i impresia că participă la o conversaţie cu  personajul principal. Farmecul şi pitorescul celor relatate, nota subtilă de  umor ce se îmbină cu robusteţea povestitorului, dar şi optimismul care străbate  întregul volum dovedesc un stil eficient, obiectiv, spontan, dramatic pe  alocuri, plin de temperament şi energie.

În cartea scrisă de Octavian Curpaş nimic nu este simulat, detaliile sunt redate firesc, Adevărul devine supra-personaj, trăirile interioare sunt sincere, astfel că implicit, cititorul participă la frământările eroilor. Interesul cititorului este menţinut treaz pe tot parcursul lecturii şi datorită atitudinii pozitive şi pline de încredere a naratorului, care inspiră şi revigorează.

Corina Diamanta Lupu

26 ianuarie 2012

Bucureşti