Veronica Balaj şi George Anca “pe urmele lui Zenon”
“PE URMELEL LUI ZENON”
Orce carte dăruită de către autor , implică o comunicare aparte. Din start. Adică autorul are convingerea că meriţi să-i fii părtaş la cele ce a scris, să colaborezi cu stările sale în timpul lecturii.Dacă un pictor îţi va dărui mai greu o lucrare de-a sa, condiţiile creaţiei fiind cu totul altele, cartea este menită să circule, să transmită cuvinte în îmbinări noi, să te atragă într-un dialog , să vezi imagini, să te emoţionezi, să te miri , să te bucuri, să te întrebi sau, să găseşti răspunsuri şi alte coordonate interioare şi câte alte stări nu poate decalnşa o lectură? Lucru ştiut şi totuşi repetabil de la o epocă la alta, de la o pagină la alta fie cartea veche, fie nouă dar , cum spuneam, e cu totul altceva când cartea îţi este oferită.
E ca o invitatie la un colocviu secret. Cu fiecare cititor gestul colocvial se lărgeşte şi lumea pare mai uşor de descifrat ,îi găseşti sensuri nebănuite şi, de ce nu, uneori, pare mai uşor de suportat …
Sunt aşadar în posesia unui dar de carte. Poeta Mariana Gurza, îmi scrie pe prima pagină, “cu drag şi preţuire”, asta înseamnă că e o punte durabilă către mine. Să preţuieşti cu drag ,nu este chiar uşor, poţi preţui cu distanţare, cu ardoare, şi asta se stinge repede ca o flamă, poţi preţui cu respect, glacial ,cu sobrietate şi detaşare, dar să preţuieşti cu drag, îmi place să cred că sună deschis, durabil, tandru şi promiţător. Poţi întrema o afinitate electiva să-i spunem , cu câte nuanţe încap pe lungimea sa.
Coperta: Eric Bi Chen
Cartea în discuţie este o antologie , cu un titlu remarcabil: “Pe urmele lui Zenon” Editura Timpolis, 2012, în ediţie bilingvă, română-engleză, în traducerea redutabilului om de cultură, George Anca. Aşa cum ne sugerează în prefaţă scriitorul Ben Todica, “Mariana Gurza ne invită într-o călătorie în care recrează cu intensitate adâncurile şi înălţimile experienţei umane şi ne face să vedem cât de extraordinară este viaţa noastră de zi cu zi. Titlul antologiei ne sugerează că este vorba de o recreare a unui stil neconvenţional antic grecesc care ne relaţionează cu mitul lui Zenon din Eleea (490 – 430 î.Hr.) şi într-o manieră originală, subtilă, profundă şi de modă veche, autoarea ne propune spre încântare o colecţie de trăiri şi transmutări lirice. Poemele Marianei Gurza, strălucit artizanale sunt perceptive la peisajul natural şi întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii. Acest volum oferă textul românesc, original şi omologul său în limba engleză pe pagini faţă în faţă. Traducerea lui George Anca surprinde cu ochi de şoim splendoarea originalului, transmite cu măiestrie frumuseţea poetică şi ritmul folosit, precum şi complexitatea adâncimilor limbii autoarei Mariana Gurza. O profundă poezie de iubire. . . senzuală, muzicală şi delicată.”
Să scrii despre o carte de poeme , nefiind critic literar, înseamnă să-ţi spui -expui în cuvinte sentimentele pe care le declanşează versurile. De ce să le faci cunoscute? Din onoarea pe care merită să o dai unei munci de creaţie. Mă pun şi eu în slujba acestui deziderat şi spun că selecţia din volum este descrescentă, de la tonul filozofic apropos de existenţa şi condiţia umană, apropos de raportul cu veşnicia şi divinitatea, spre o atingere aproape palpabilă a realului (vezi poezia despre şomeri).
Traducătorul şi poetul George Anca a ştiut exact de ce alege această linie. Nota de echilibru în volum o realizează afectul, trăirea, abordarea vieţii cu deznădejde şi bucuria de a fi, cu tristeţe şi plecăciune când e vorba de Dumnezeu. Nota traducătorului este referenţială : Mariana Gurza „vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa” (Nina Ceranu). Ne exceptând romanţioase declaraţii erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru. Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt Eubeea, 2006). “George Anca
Orce poem este rotund, realizat cu un simţ al limpezimii imaginilor care denotă cunoaşterea valorii cuvântului dar şi exerciţiul scrisului..
Imaginea cerului, infernului, a vremilor, a imapctului dureros cu nedoritele întâmplări, dedicaţiile pline de temeri afectuoase , vorbele, chiar, “se aşează straniu/între viaţă şi alt univers/”.
Versul poate fi în cazul acestui volum, cale de vindecare şi speranţă, poate fi legiuitor pentru suflet, poate fi pecete pilduitoare şi smerită dacă ne referim la Dumnezeu.
Imagini pătrunzătoare ne urmăresc şi după lectură, “ pumnul de lut /din mâna lui Dumnezei”/,întoarcerea mereu spre sine , cu discreţie, întru căutarea unor sensuri secrete, îţi propun să devii /bobul de nisip/rămas pe talpa vremii/vei afla /din unghiul acela /ce înseamnă povara/ pe care o port/ eu însămi/în fiecare zi/în fiecare anotimp/”pag 34.
Cel mai fermecător poem , după cel dedicat bunicului, travestit într-un spaţiu ireal, mirific, având eternitatea faţă/spate, este cel intitulat ”Vremuri crude”, TRADUS FOARTE EXPRESIV “Green Times”, adică “vremuri verzi”. Pot afirma că este unul din cele mai frumoase poeme: într-o seara/mama a uitat/afară sacul cu sare/dimineaţa era o mare sărată /Tata şi-a lăsat coasa/pe ,marginea acestei mări/şi-a ruginit…Primului copil născut în seara aceea/ i se argăsise pielea..” Mai departe este doar trăire , trăire, dăruire, ceea ce o caracterizează pe însăşi autoare.
Veronica Balaj
ON ZENO’S FOOTSTEPS
Translation by George ANCA
Any book presented to one by its author implies a special communication. One is supposed to be worth of sharing those written, to collaborate with his/her moods during reading. It is like an invitation to a secret colloquium. With each reader, the colloquial gesture enlarges and the world seems easier decipherable, one can find unexpected meanings and, why not, sometimes, it seems easier to be supported.
I am thus in possession of presented book. Poetess Mariana Gurza writes to me on first page, “with love and appreciation”. Appreciating with love, that is not from distance. One can thus pick up an elective affinity.
The book is an anthology, remarkably entitled “Pe urmele lui Zenon”/“On Zenon’s footsteps”, Timpolis publishing house, 2012, translation by Dr. George Anca. As writer Ben Todica suggests in preface:”Mariana Gurza invites us to a journey in which she recreates intensively the depths and heights of human experience and makes us see how extraordinary our daily life is. The title of anthology suggests that it is question of recreation of an ancient unconventional Greek style which encapsulates us into the myth of Zeno from Eleea (490 – 430 BC) and in original, subtle, profound and old fashioned manner, the author proposes to our delight a collection of lyrical feelings and transmutations. This collection has thirty five chosen poems. Brilliantly crafted, poems of Mariana Gurza are perceptive to natural landscape and fundamental questions of life and death. This volume offers Romanian original text and its homologue in English on opposite pages. Translation of George Anca surprises with hawk eye the splendor of original, transmits with mastery poetical beauty and used rhythm, as well as complexity of language depth of author Mariana Gurza. A profound love poetry… sensual, musical and delicate.”.
Selection is descendant, from philosophical tone over human existence and condition, over relation with eternity and divinity, toward a touch of reality (see the poem on the unemployed). The note of translator includes references: Mariana Gurza „wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu). Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord’s Prayer. Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.
Any poem is round, clear in images, denoting both knowledge of word value but also exercise of literary writing.
The image of heaven, hell, of times, of sorrowful impact with undesired events, dedications full of affective fears, even the words “sit strangely / between life and another universe”.
The verse can be in case of this volume way of healing and hope, can be judge for soul, can be exemplary and humble seal if we refer to God.
Penetrating images are following us even after reading, “the clay handful / in palm of God”, the return always toward self, with discretion, in search of some secret meanings, propose to one to become “the grain sand / remained on time’s sole / you will know / from that angle / what means the burden / I carry myself / everyday / every season”, p. 34.
A charming poem is dedicated to grandfather, disguised in an unreal, wonder space, having eternity face/back. Next to it is “Green times”, one of most beautiful poems: “one evening / mother forgotten / outside the sack with salt / the morning was a salty sea / Father left his scythe / on edge of this sea / and it got rusted… First child born that evening / had his skin tanned…” Further on there are living, feelings, self-denial, what is characterizing the author herself.
Veronica Balaj
Translation by George ANCA
