Rătăcind prin amintiri…
“Artur Silvestri la 55 ani”
Asa cum Sfintii Parinti au fost inzestrati cu har, acelasi lucru l-as putea spune despre eminentul scriitor, PROF.DR.ARTUR SILVESTRI istoric al civilizatiilor, promotor cultural cu activitate enciclopedica.Un har pe care astazi il intalnesti rar, un har tainic si atunci cand il descoperi te regasesti intr-o alta lume.O lume a inteleptilor, o lume calda iubitoare de neam si loc, un respect pentru oameni cum rar mi-a fost dat sa intalnesc.
Mi-ar place ca la cei 55 de ani ce i-a implinit in acest an, sa-i aduc prin aceste simple cuvinte, recunostinta si pretuirea mea.
SA NE TRAIESTI LA MULTI ANI DOMNULE ARTUR SILVESTRI! Si Dumnezeu, sa va dea putere pentru a va termina lucrarea in folosul Neamului Romanesc.
Nu stiu daca imi este dat sa pot descrie acea perioada, a anului 2006, cand bulversata de rautati, de boala si deznadejde am descoperit virtual o alta lume, datorita acestui Om remarcabil .Mi-a deschis o fereastra spre cer apropiindu-ma de adevaratele valori, invatandu-ma sa las pana sa-si duca gandul firesc. M-a incurajat mereu si cand simteam ca ma poticnesc, primeam ajutor.Un adevarat prieten, pentru toti cei care ne-am gasit locul in revistele create de domnia sa si de doamna Mariana Braescu.
O munca titanica, istovitoare uneori, mereu de veghe la tot ce se intampla in lume.Mereu mobilizati pentru cauze unice, memorabile.Sper sa nu-l dezamagesc in viitor prin tot ceea ce voi face in revistele ce sunt ca niste izvoare cu apa vie.Am certitudinea ca vor fi cele mai citite reviste.Parca il vad ca pe un dirijor ce incearca printr-o orchestratie divina sa ne aduca intr-un univers tainic, intr-o altfel de Romanie.O Romania a noastra, a iubitorilor de loc si neam.
Mergand pe urmele lui Tit Simedrea, unghiul Domniei sale, apoi pe urmele lui Nestor Vornicescu, Antonie Plamadela, Teoctist, Ciprian Zaharia, am ajuns sa cunosc Ceahlaul, sa-l cunosc personal pe cel mai mare duhovnic al romanilor Iustin Parvu. Toate mi-au fost de folos.Legata si eu intr-un fel de aceste nume sonore.In concedii, transformandu-ma in pelerin, am colindat lacasurile de cult din tara.Domnia sa este prezent pretutindeni prin cartile si credinta sa.Este mai cunoscut decat doreste domnia sa sa fie.
Prima oara cand l-am cunoscut pe Iustin Parvu, am mers in numele domnului Artur Silvestri.La auzul numelui, figura imparateasca a monahului a tresarit, luminandu-se pentru o clipa la fata.Da, este iubit de crestinii ortodoxi.Cum este iubit de toti colaboratorii.O dragoste frateasca, un respect si o admiratie ce nu are nevoie de prea multe cuvinte.
In vara aceasta poposisem lao manastire in Moldova. Staretul manastirii se pregatea sa mearga la Bucuresti pentru o operatie.Isi facea probleme ca nu cunoaste pe nimeni, isi facea griji in privinta banilor.Printr-un scurt mesaj, domnul Artur Silvestri ma anuntase ca este dispus de a-l ajuta pe staret.
Nu era pentru prima oara.Cand eu personal am avut probleme de sanatate ma intrebase cum ma poate ajuta.Iata o latura care poate este mai putin cunoscuta.Ajutorul nu era doar prin hrana spirituala ci si una de ordin material.Nu as vrea sa vorbesc despre valea Bistricioarei, unde fiecare loc parca are in zidire o parte din domnia sa.
Cartea “Boabe de lacrimi”apartinand lui Vasile Plavan, unchiul meu, cu o postfata de Artur Silvestri, la editura Carpathia Press-1977, a fost un dar neasteptat.
O “floare a darurilor”ce mi-a intarit certitudine ca ARTUR SILVESTRI nu este un simplu trecator, este un roman de exceptie, un om “rar” asa cum sunt toate in jurul sau, omul cu taina harului, omul harazit de a aduce lumina acolo unde intuneric, omul ce are in maini lucrarea Lui Dumnezeu.
Este un ziditor de constiinte, un patriarh laic, un deschizator de noi drumuri.O imagine de pateric, de unde noi, bem insetati din intelepciune.Un Om, un prieten de care avem nevoie! Multumesc lui Dumnezeu pentru sansa de a-l cunoaste, fie si virtual.Mare Om, mare intelpt!
Fiind un ceas aniversar, 55 de ani traiti in gradina credintei, ce as putea dori omului iubit de Cel de sus? La cat mai multe carti, sa ne aduca bucurii asa cum a facut-o intotdeauna, sa nu-si uite “florile” din gradina creata de domnia sa, si ca un gradinar bun sa astepte roadele.
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR!
Dumnezeu sa va ocroteasca !
Mariana Gurza
19 Martie 2008
