„Artur Silvestri va ramâne în conştiinţa colectivă ca un mare iniţiator“
„În zilele ce ni s-au dat, când majoritatea zdrobitoare şi sufocantă este atât de puţin «aşezată», fiind mai mult «imagine» decât «conţinut», a crede că aproape totul – sau chiar totul! – se alcătuieşte în acest fel e o reacţie obişnuită. De fapt, a nu fi aşa nu-i nicidecum un «excepţionalism» ci o «normalitate» în «norma dată de tipar», o expresie a Naturii. Uitaţi-vă la vietăţile din natură care, întotdeauna, fac ceea ce li s-a spus să facă, mişcându-se după un „tipar“ neclătinat: ele nu mint, nu înşală, nu au gânduri oculte şi nu «închipuie bezmetic» fiindcă nu pot: ar fi contrar însăşi formulei lor de a exista. «Omul» doar le face pe toate acestea şi le face cu încredinţarea că «aşa trebuie să fie»: şi greşeşte. Dar poate că acesta este şi scopul lui final.“ –Artur Silvestri
Am simţit nevoia să-l citez pe mentorul meu, omul care mi-a adus lumina, cel care mi-a arătat plin de bunătate taina lumii cu frumuseţile ei. Un OM darnic, mărinimos, bun cu cei care meritau, indiferent faţă de cei meschini, iubitor de natură, prieten al necuvântătoarelor.
Am fost martoră în noapte cum „trudea“ pentru binele Neamului Românesc, pentru trezirea conştiinţelor adormite. Oare câţi ştiu ca doar dânsul, singur, se ocupa la început de „florile sale“? O muncă titanică care a dat rod!
Îmi amintesc cum mi-a dăruit „Patericul românesc“, o carte care m-a schimbat mult simţind-o aşa cum mi-a fost prezentată:
„Este o lectură interesantă, stranie şi categoric folositoare fie şi numai prin aceea că se văd mai bine «oameni din altă dimensiune» despre care au ştiut puţini şi au vorbit şi mai puţini la vremea când erau pe Pământ. Despre aceştia se vorbeşte astăzi şi mai puţin dar cred că
important ar fi să nu fie uitaţi. Iar dacă vor fi uitaţi, nu ei pierd ceva esenţial ci mulţimile care îşi imaginează că nu mai este nevoie de ei. Din acest punct de vedere, «conservarea» lecţiei sapientiale a Pr. Adrian Făgeţeanu o veţi înţelege şi mai bine în aspectul ei de «act eroic» şi de «ripostă» la contemporanitatea depravată.“
Artur Silvestri va rămâne în conştiinţa colectivă ca un mare iniţiator cultural, fondator al multor reviste, sufletul viu ce a animat o mare de oameni. A reuşit să creeze cel mai mare grup mediatic on-line românesc
Era preocupat de a-mi găsi un loc în colectivele construie cu mari scriitori. Nu mă simţeam sigură pe mine şi în final am acceptat cooptarea mea ca editor delegat la Abecedar de cuget românesc.
„Mă gândeam că să mă apuc de mâine să definitivez şi programul ABECEDAR DE CUGET ROMÂNESC şi dacă aveţi vreme să încercăm să îi dăm un contur, făcând un sfat pe aceste teme. Nu este presant, bineânţeles, dar cred că ar merita să existe şi acest tip de documentar, mai ales pentru românii din lume, care nu au la îndemână «hrana spiritului» şi sunt departe de «Locul» ce îi ţine în fiinţă…
Mă impresionează, şi sunt recunoscător, pentru că vreţi să aduceţi ceva la vederea «celorlalţi», gând bun, de jertfelnicie. Acum v-aş spune că puteţi. Destul de mult din ce am primit mai recent s-ar putea include în documentarul «Abecedar de cuget românesc» pe care dacă l-am putea face public într-un interval rezonabil, ar fi foarte de folos mai ales pentru «românii din părţile de Afară», unde există voinţă şi năzuinţă către Tradiţie însă puţin material. Dar şi pentru cei «Dinlăuntru», unde legăturile cu rădăcina sunt firave şi adeseori întrerupte. Iar dacă veţi încuviinţa această idee, aş ruga să îngăduiţi să se pomenească efortul ce aţi făcut.“ – Artur Silvestri
Avem nevoie de o „hrană a spiritului“ şi Artur Silvestri a înţeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adânceşte, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet.
Amintirea şi cuvintele de folos a marilor oameni s-au dorit a fi regăsite în „Abecedar sufletesc“ al fiecăruia dintre noi. Destinul unei naţii depinde de tenacitatea noastră, de a crede în valorile străbune.
„Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Cînd îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă!“ (Păr. Arsenie Boca )
Nu ştiu dacă mai există altcineva ca Artur Silvestri! Ceea ce a creat va dăinui! Ne-a învăţat să rezistăm indiferent ce va veni peste noi. A întărit şi mai mult credinţa ortodoxă prin cărţile şi publicaţiile sale.
Ne-a învăţat să fim demni! Să avem doar frică de Dumnezeu! Ne-a învăţat să-L strigăm şi să biruim aşa cum şi el „a biruit“ prin tot ceea ce a făcut şi ne-a lăsat moştenire.
MARIANA GURZA
