“Săptămîna patimilor” pentru bărbaţi de Maria Diana Popescu
Vîntul aspru al crizei fluieră începutul primăverii, aducînd fabule cu tîlc despre programul salvator al noului guvern, care abia încearcă oceanul planetar cu degetul. Acum, în „săptămîna patimilor” pentru bărbaţi, sfînta mea prudenţă şi circumspecţie nu merge mai departe cu expunerea motivelor, care condamnă clasa politică românească. În acest tablou jalnic al prezentului, ataşat ambulant de şnuruleţul alb-roşu al organismului anemic al societăţii, adîncit de vai! vreme în sufocantă criză, asistăm la o recrudescenţă a sărăciei şi umilinţei, faţă de care sistemul actual se dovedeşte inoperant. Depăşind însă marginea pe care mi-am propus s-o păzesc, chiar de aş fi învinuită de cochetărie cu pendularea între frumuseţea pasageră şi cea a tipicului absolut, vă invit la tarabe! Hai la mărţişoare! Deşi patosul răscolitor al epocii are profilul unui mare nor de praf, cu toţii vom gusta din lucrurile ce au luat în stăpînire vremurile, vom gusta din tendinţele şi plăsmuirile ce se manifestă în tradiţia mărţişorului.
Lipsa de bani va da peste cap planul vînzătorilor de mărţişoare, cu toate că 1 şi 8 martie şi–au instalat în calendar comandamentul de marcheting şi publicitate. Comersanţii de iluzii frumoase se plîng de încasări slabe şi cred că lucrurile ar fi fost profitabile dacă românii ar fi avut mai mulţi bani. Deşi mărţişoarle au preţuri pentru toate buzunarele, prognozele vînzătorilor arată că vremurile sînt tot în cumpănă. Chiar şi aşa inventivitatea cu privire la diversitatea ofertei este la cote înalte, deci nu-mi voi pierde vremea cu ghicitul în încasări. Înregistrez doar, ca fiinţă socială, reflexia în oglindă a sărăciei. Tragicomedia „Valentine’s day” – cu o industrie profotabilă, mit uşor asimilat de generaţia tînără, a trecut fără prea multe surle şi trîmbiţe, sub cerul de nămeţi prăbuşit peste pămînt, însă tarabele, înşirate ca nişte lebede albe prin pieţele centrale ale oraşelor, stăruie cu nevinovăţie încă de pe la începutul lui februarie. Multe exponate au rămas pe loc, netezite puţin, şterse de praf şi completate pe ici-colo cu simbolurile primăverii.
Împingînd reprezentaţiile comerciale spre limita socială, mărţişoarele întreţes legături de simpatie şi de interese, un fel de pseudo-rezolvare a unor probleme de suflet, de importanţă vremelnică, ce pot mulţumi, fireşte, cu inedita funcţionare, în special pe reprezentantele sexului frumos. Lăsînd laoparte statisticile, pentru bărbaţi, săptămîna cuprinsă între 1 şi 8 martie este săptămîna patimilor şi n-au decît să lăcrimeze în batistă prin somaţie biologică. Cu toţii caută, după buzunar, un mărţişor potrivit mamei, fiicei, iubitei, prietenei sau colegei. A apus vremea trandafirilor, a clarului de lună, a mărţişorului trimis cu poşta clasică în plic parfumat, a celui prins cu bold la rever. Doritorii de chilipiruri scapă uşor de cheltuială, apelînd la mărţişoarele electronice gratuite.
În vremea romanilor, 1 Martie reprezenta începutul de an, şi se dăruia o floricică legată cu un şnur împletit dintr-un fir alb şi roşu, care simboliza dragostea, fertilitatea, puritatea. Bazele reale ale zilei oficiale de 8 martie au fost puse în timpul societăţii comuniste de către Clara Zetkin – militantă revoluţionară din Wiederau, Saxonia. La Conferinţa Internaţională a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, din anul 1910, Clara Zetkin a lansat propunerea instituirii unei zile a femeii. Ideea a fost îmbrăţişată de forul conducător al conferinţei şi s-a stabilit ca ziua de 8 Martie să fie declarată ca zi de omagiere a femeii din întrega lume, tocmai pentru că în anul 1857, în ziua cu pricina avusese loc la New York o manifestaţie de amploare – protestul ţesătoarelor care revendicau abolirea valorilor tradiţionale şi religioase, „în spiritul ateo-materialist al stîngii revoluţionare”. De-a lungul timpului mărţişorul a fost cosmetizat, i-au fost ataşate amulete aducătoare de noroc, în funcţie de imaginaţia şi meşteşugul artizanului, dar şi de profeţiile cititorilor în stele. Ştiu că nu voi prididi cu cititul mărţişoarelor electronice, deşi mi-aş dori să bată la uşă un curier cu un buchet de crini parfumaţi, de la florăria din colţul străzii.
Maria Diana Popescu
Sursa: http://www.art-emis.ro/editoriale/855.html
