Impresii…
Am incercat sa concept un “jurnal de vacanta”, intr-o “Romanie tainica”, care mi-a creat in drumul meu spre inalturi, multe revelatii.
Am ramas uimita de frumusetea “locului”, de tainicul fiecarui “colt de rai” al Tarii mele.Cu sufletul frematand credinta ca avem cea mai frumoasa tara din lume, asa cum a fost ea binecuvantatata, mi-a fost intarita.
Portul satenilor de la tara, “poalele”, “catranta”, “ciupagul”, baticul in tinuturi carasene, in zi de sarbatoare, drumul lor spre biserica asa cum il stiam in copilarie.O alta imagine a satului romanesc, unde obiceiurile strabune nu s-au pierdut.Aceeasi sfiala, aceeasi caldura, aceeasi alura a omului ce “batut de vremuri” a stiut sa-si pastreze datina si sufletul sau de OM al pamantului.
Taranul roman sau “fermierul roman” nu-si va trada niciodata crezul, va sti mereu sa respecte “locul” insemnat.
Aceeasi candoare in Ardeal.Un bun simt pe care nu-l gasesti la oras.Zambete, gesture simple dar convingatoare.
Pasii ne-au indreptat in judetul Salaj, pe malurile Agrijului spre biserica de lemn din satul Romita. Construita la 1733, biserica de lemn fiind considerata opera de arta, un adevarat monument istoric. Locasul, cu hramul “Sfântul Nicolae”, are o clopotnita scurta, cu deschideri semicirculare si coif.
S-au pastrat păstrat cărţi vechi româneşti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, tipărite la Bucureşti, Blaj şi Sibiu. La Romita s-a descoperit un tezaur medieval compus din 24 monede (taleri) din argint, tezaur care se află în colecţiile Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.
In apropiere , la Romanasi, pe promontoriul numit “Cetate” ce domină valea, se găsesc urmele castrului roman şi a aşezării sale civile “Largiana”.
Prezenţa dacilor „ … cei mai viteji dintre traci “, cum îi numea Herodot, este atestată pretutindeni în cuprinsul Sălajului
Preotul paroh, Moldovan Florin, ne-a povestit legenda locului.Se spune ca pe vremea cand satenii doreau sa-si construiasca o biserica, au depozitat materialul lemons intr-un anumit loc.Dimineata, constatau cu surprindere ca lemnele erau asezate pe locul actualei biserici.In urma minunii repetate, au hotarat sa-si cladeasca biserica in locul aratat de puterea divinitatii.
Piatra din interiorul Sfantului altar, de la baza, poarta inscriptii romane. Am putut vedea un “odor” bisericesc foarte vechi.”Stergarele ” taranesti impodobesc sfintele icoane.Lemnul vechi si sculptat parca ne-ar spune multe.O oaza de pace sufleteasca in acea micuta biserica tainica.
Desi este in constructie o noua biserica, preotul oficiaza cu mare drag Sfintele Liturghii in biserica veche, ce are taina sa.
Acum, doreste sa ridice in mijlocul satului o cruce in amintirea preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa.
Ne-am despartit cu regret de acel loc, cu speranta insa ca vom reveni.
Mariana Gurza