Insomnii cu întrebări…
Insomnii cu întrebări…
Ce-ar fi să facem un calcul simplu : ce s-a furat, ce s-a vândut, şi ce ne-a mai rămas?
Ca cetăţean simplu, îmi doresc deocamdată, să se poată salva ceva, ce nu a fost alterat.
Avem nevoie de iluminaţi pentru fiecare fir de iarbă, pentru fiecare pom, pentru fiecare vietate. Daca am reuşi salvarea de la un dezastru, atunci, aş fi convinsă că-i vom putea ajuta pe fraţii noştri din Bucovina şi Timoc.
Nu putem rămâne indiferenţi.
Dintr-o dată m-am văzut “lipită” pe harta lumii.
Şi Doamne, ce bine era în Asia când mă născusem! Ştiam toate continentele…
Dar, săracă de cap, până azi n-am ştiu că iată sunt în Europa. Cu ce? Cu sărăcie, umilinţă, incultură, sistem deşănţat gata să ne ducă pe toţi undeva într-un bazar. Suntem ieftini, dar buni. Amuzantă poveste. O ţară bogată şi frumoasă devastată de barbari, de cei care nu au rădăcini…
Dar ţara freamătă. Munţii se clatină. Aurul ţipă, petrolul la fel, nu vor înstrăinare.
Ne-a întrebat cineva ce parere avem de marile privatizări ?
A ţinut cineva seama de cei care au strâns semnături pentru salvarea Roşiei Montane?
Toţi doresc doar putere! Şi dacă exista putere, banii curg gârlă, nu contează cum, chiar de ne-am vinde morţii. Dar nici pe aceeia nu-i mai putem îngropa. Îi implorăm să nu se ducă, deşi bieţii bătrâni se şi văd prea timpuriu aruncaţi…A apărut “taxa de viaţă”…taxa “de moarte”…
Oare până când?
Îmi doresc o Românie curată. Nu hărţuită, nu dirijată de “hahalere”… chiar am ajuns să ne vindem noi între noi.
O tragedie neeaceptată biblic.O durere înăbuşită în câteva gânduri de seară.
Mariana Gurza
14.12.2006
