Cuvânt și iubire

Bucuroase că gerul le mai dă un răgaz, fantomele ascunse după draperii, de teama manifestaţiilor, au ieşit ţopăind dinaintea naţiunii cu singura lecţie învăţată pe de rost: tupeul. Deşi le-am recomandat pe Knut Hamsun cu volumul „Foamea”, unde un personaj mănîncă aşchii de lemn, oase de la măcelărie şi propriul deget, se pare, cei trei crai de la Putere au citit împreună „Ziua în care s-a oprit Pământul” a lui Phillip K. Dick, unde un extraterestru susţine că pentru a salva Terra trebuie stîrpiţi toţi oamenii, ei fiind entitatea care o pun în pericol. Probabil, în direcţia acestei idioţenii, vine şi afirmaţia ministrului de la turism: „Preocupaţi să salvăm ţara, am lăsat în urmă oamenii!”.Doar-doar or mai trezi un pic interesul poporului, aceşti incompetenţi, corupţi şi semidocţi care au întors buzunarele României pe dos, preocupaţi, nu s-o salveze, ci s-o vîndă, s-o îndese în propriile hambare, fac din nou recurs la sufletele românilor de o răbdarea îngerească – românii obidiţi, striviţi de datorii şi de neputinţa alungării acestor impostori cu rang.Căţăraţi unii peste alţii ca omizile pe crengi, apologeţii austerităţii bugetare, dinastiile guvernaţilor – soţii, cumetri, copii, nepoţi, veri, fini – membri ai unei secte indestructibile, huzuresc pe banii poporului nevoit să strîngă tot mult cureaua. Prin cunoscuta fabulă „Lupul moralist”, Grigore Alexandrescu lărgeşte, parcă pînă azi, ironia critică la adresa jefuitorilor de neam şi a apucăturilor politice care se repetă. Lupul ajuns împărat, o adevărată „înălţime lupească”, ţine în gheareţara, pravila şi pe „jupînii amploiaţi”, şi este salutat cu formula „Să trăiţi, dobitocia voastră!” „Pravila stă-n gheare”, sugerînd străşnicia cu care şi astăzi este controlat şi manevrat codul de legi al capitalismului bazat pe exploatare. Se înţelege, apelativul de reverenţă „dobitocia voastră”, adresat de fauna care îi populează apele, are un dublu sens: Unu – lupul ştie că şi el şi supuşii joacă o comedie a moralităţii şi legalităţii statale şi, doi, ştie că este vorba despre o curată ipocrizie.Dovada o constituie alianţa recentă la cheful de la poalele Bucegilor, cu miel la proţap şi hore, a spoliatorilor de toate categoriile, de unde alteţa sa, Franks de România a coborît îndulcit, sătul şi relaxat şi cu o declaraţie pe buze:„România e ca o navă care a ieşit din furtună, a făcut cîteva reparaţii, este într-o stare mai bună, dar se vede în depărtare o nouă furtună”.Şi ca furtuna să nu se abată asupra ţării, au pus la cale altă mare tîlhărie – scuzaţi – privatizare: hidrocentralele patriei, de care trag cu toţi dinţii ciocoii. Sînt tare curioasă, ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon de privatizat. Ne vor obliga să ne privatizăm organele interne, probabil. Nimic nu poate fi mai rău decît privatizarea! A generat cîrduri de şomeri, sărăcie, servicii proaste, scumpiri în lanţ, pe de o parte, iar pe de alta, a creat milionarii de carton, clanurile mafiote, hoţii de ieri, de azi şi de mîine.Şi totuşi m-am înşelat crezînd că în afara acestei lumi deja prăbuşite, mai avem o lume în care să fim liberi: lumea

pe fir (on-line). De cînd cu fascinanta explozie a internetului ne-am mutat aproape cu totul în lumea virtuală, laptopul permiţindu-ne s-o deschidem şi s-o închidem cînd vrem, s-o cărăm în spinare pe stradă, acasă, oriunde mergem. De acolo facem cumpărături, acolo citim ziare şi cărţi, plătim facturile, acolo avem prietenii, cu familia vorbim faţa în faţă, deşi nivelul de securitate al vieţii pe fir este extrem de redus. Ne-am înşelat crezîndu-ne liberi şi în apele noastre, măcar în cyberspaţiu. Poliţiştii internetului schimbă legile după care funcţionează piaţa pe fir. N-am agreat feisbucul niciodată, poate abia acum vor înţelege şi alţii că este o capcană, creată anume, dar nu pentru plăcerea utilizatorilor. În spatele serviciului stă o imensă afacere. Viaţa celor ce au cont la tînărul de 27 de ani, care a manevrat milioane de planetari, este doar o materie primă. Tot timpul m-am întrebat, la ce bun această exhibare a vieţii intime. Am refuzat întotdeauna să-mi afişez datele personale, fie şi sub forma unui C.V. Cea mai mare reţea de „socializare” din lume, cu peste 700 de milioane de utilizatori înregistraţi, funcţionează potrivit legislaţiei din California. Fiind un sait gratuit, înseamnă că toate informaţiile pe care reţelarii le plasează, sînt arhivate în mod legal într-o bază de date enormă, şi păstrate acolo, chiar dacă utilizatorii le şterg.Vă întrebaţi de unde ia feisbucul (sic!) banii pentru remunerarea angajaţilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează sau pentru alte servicii? Simplu. Un număr foarte mare de societăţi secrete, de firme cu caracter privat, de la Interpol la servicii de apărare, poliţie şi alte agenţii de securitate din întreaga lume, cumpără dreptul de a consulta arhivele, de unde pot obţine datele de care au nevoie.