FESTIVAL DE POEZIE, BUDAPESTA, AUGUST, 2010 Veronica Balaj
5 Feb 2012 by admin, Comments Off on FESTIVAL DE POEZIE, BUDAPESTA, AUGUST, 2010 Veronica Balaj
“O nouă limbă europeană – Poezia”
FESTIVALUL ” MARE ŞI CUVINTE “
Între 4 şi 8 august , a avut loc la Budapesta a doua ediţie a Festivalului internaţional de poezie, “MARE ŞI CUVINTE”, organizat şi iniţiat de poetul şi traducătorul maghiar, Aron Gaal. Întalnirea din acest an s-a desfăşurat sub deviza, “O NOUĂ LIMBĂ EUROPEANĂ: POEZIA”. Aron Gaal – iniţiatorul şi organizatorul festivalului. Pe cat de implicat în viaţa literară din Ungaria şi nu numai, pe atat de discret în comportament. Nu vorbeşte despre sine , dacă se înmplă să i se aducă o mulţumire în public, se retrage în sine, face un gest de genul…”lasaţi, vorbiţi despre alţii”… Cu toate acestea, realizează contacte scriitoriceşti internaţionale, publică în varii reviste din diverse ţări, editeză cărţi, traduce în limba maghiară, coordonează Fundaţia Culturală “EOS” a iniţiat şi iată, e sufletul Festivalului “MARE ŞI CUVINTE” şi bineînţeles, scrie poezie.
L-am cunoscut personal abia în gara Kelety, cand am sosit pentru a onora invitaţia la festivalul amintit. Convorbirile noastre purtate doar…electronic, au închegat o colaborare fructuoasă. Personal însă, nu ne cunoşteam şi totuşi, a avut încrederea să-mi publice un volum bilingv (tradus în maghiară de Julia Schif), la editura pe care el o conduce, Editura “AMOS”, din Budapesta.
Nu mai am emoţii, programul se leagă din mers, fară volute .Trebuie să-l aşteptăm , zice Aron, şi pe Evgheni. Încă nu stiu de unde vine dar, presupun că dinspre limba rusă. Nu greşesc, aflu că străbate distanţa Moscova-Budapesta cu trenul, pentru a onora idea de comunicare poetică. Admiraţia mea persistă încă. Să vii cu trenul tocmai de la Moscova în numele unei prietenii nu e chiar puţin lucru.
Poeţii, e drept şi e ştiut dar nu e luat în seamă prea des, faptul că sunt în stare să ardă, să se dedice pentru un vers fără să aştepte neaparat răsplata. În această lume mercantilă, ar fi cazul să-i privim cu acceptare măcar în trecere şi pe ei, poeţii, aceşti pasionaţi de viaţa cuvintelor. Şi de viaţa �n general, reuşind să-i imortalizeze nuanţele în versuri.
Într-o clipă -şi face apariţia, odată cu Magdi, soţia lui Aron un alt poet : dezinvolt, comunicativ, exapansiv, Menachem M. Falek, din Tel-Aviv. Parcă ne cunoşteam de multă vreme, face fotografii în faţa trenului, în faţa peronului, îl asaltează pe Evgheni cu bune urări, îl fotografiază, ne fotografiază pe peron, în stradă, înainte de a urca în maşină. Totul trebuie fixat nu doar în memeorie ci şi în imagini foto. El vine de la aeroport dar, ce contează că a ajuns şi în gară. Aici ne-am întalnit doar pentru a pleca spre locul unde vor sosi şi ceilalţi invitaţi la festival. Budapesta ni se arată ca un loc al posibilelor prietenii literare, fără orgolii , fără ifose. Străbatem oraşul printr-o lumină tandră, calmă, vorbim în trei limbi Aron cu Evgheni în ruseşte, Magdi cu Aron în maghiară, eu printre cuvinte ungureşti si engleza lui Menachem.Un mic babilon construit adhoc din afectuiazitate şi bucurie de parcă nu ne-am fi văzut de mult iar acum, în sfarşit sosise momentul.
Locul de întalnire al tuturor invitaţilor – poeţi este la reşedinţa lui Aron, o vilă cu zeci de camere, cu etaje şi uşi de te încurcă şi nu mai ştii pe unde ai intrat, cu biblioteca plină de cărţi din alt secol, stampe, obiecte de anticariat, scări, alte scări, pomi seculari în preajma şi trupa lui Mao, un motan stăpan peste o droaie de pisici negre şi bine educate care ascultă de comenzi precum cainii dresaţi. În fine, impresia este clară de la bun început: suntem în altă lume decat ne-am imaginat. Fiecare oaspete -şi are camera lui, iar eleganţa te face să mergi în varful picioarelor.
Pe terasă facem cunoştinţă cu poeţii care au sosit încă de ieri: Neli Piguleva, şi Dimana din Bulgaria, ,, Helen Soraghan Dwyer, din Irlanda, Zoran Pesic, de la revista GRĂDINA, din Nis ,Serbia, urmează alţi invitaţi din alte ţări care vor veni mai tarziu.
Deoacamdată, babilonul poetic s-a largit, suntem confraţi sosiţi din Iralnada, Serbia, Bulgaria, Israel, Romania, Rusia şi, bineînţeles, Ungaria. Se vorbeşte în trei patru limbi, dar ne dumirim care de unde vine , cum majoritatea suntem jurnalişti, consultăm programul care, vom constata că va fi, de neuitat.
În convorbirea cu Aron Gaal, voi sublinia cate ceva din farmecul acestor întalniri literare absolute speciale şi pline de surprize care ne vor rămane în minte ori de cate ori vom pronunţa cuvantul Budapesta.Inventivitatea organizatorică a Magdei, ne-a surprins făcandu-ne să întelegem că respectul pentru cuvantul stilizat artistic face ,,tonul”. De pildă, la serata literară desfăsurată în aer liber, într-o grădină interioară , pe pereţi erau înrămate, poemele celor care urmau să-şi citeasacă versurile în seara respectivă, însoţite de o scurtă prezentare a autorului… impresie unică…Muzica în surdină sublinia poezia…
V.B. : Aron, purtăm această discuţie în limba romană. Cum ai învăţat romaneşte?
A.G.: Nu vorbesc bine, fac multe greşeli după cum vezi, dar, ştiu că mă fac înţeles. Am învăţat de unul singur. M-a atras literatura, poezia romană şi am vrut să o înteleg. Mai folosesc şi dicţionarul dar, merge…
V.B.: Dacă ai putut să şi traduci din limba romană în limba maghiară, e de persupus că înţelegi sensurile din interiorul cuvintelor, sensul poetic vreau să spun, Ana Blandiana , căreia i-a apărut volumul “Refluxul sensurilor” în limba maghiară , la editura “Amos”, a fost multumită de traducerea pe care ai facut-o . A fost şi aici prezentă la lansarea carţii?
A.G.: Da , uite volumul arată bine, a fost lansat la Budapesta şi a apărut la Editura” Amos” cum ai spus, o editură, pe care eu am înfiinţat-o. Am scos multe carţi deja pot spune că m-am specializat în traduceri pentru că sunt mai multe de acest fel .Îmi place să traduc.Aşa cunoasc mai bine poezia care îmi place. Traduc ceea ce cred că este de valoare, mă documentez şi văd care poet este mai cunoscut. Deci, chiar dacă nu am învăţat la şcoală, limba respectivă din care traduc, poezia se poate descifra, fiind şi eu poet, cred că mă ajută să înţeleg sensurile, ritmul secret al versurilor.
V.B.: Aş rămane deocamdată la legatura cu poezia romană – există un interes special pentru ea… Cum se explică? Ştiu că nu există poet roman contemporan important pe care să nu-l cunoşti într-un fel sau altul.
A.G.: E adevărat, am plăcerea să cunosc mult din literatură, este foarte interesantă, am citit mult, am fost la festivaluri poetice la Galaţi, sau la zilele unor reviste importante, la Iaşi, la Piteşti, la Brăila la Sighet, am prieteni mulţi scriitori din Romania. Aici sunt volumele celor care m-au vizitat, uite, ăsta e de la Vulturescu, conversez cu Daniel Corbu, Lucian Vasiliu, n-aş vrea să spun întrega listă, Cassian Maria Spiridon de la Convorbiri, nu mai spun de prietenul meu Vasile Dan de la Arad pe care l-am trades, un volum foarte bun de critică literară. Acum mă bucură volumul tău, “Pirueta pe catalige”, mă bucură că a fost lansat aici, la festival. Am scos şi o antologie de poezie romană în maghiară şi nu mă voi opri la aceste titluri.
V.B.: Din care limbi mai traduci în maghiară?
A.G.: Din rusă de exemplu, o limbă pe care o stăpanesc ceva mai bine.
V.B.: Să recapitulăm, eşti poet şi traducător şi editor, şi iniţiator de festival literar dar coordonezi şi fundaţie culturală…multe planuri, acelaşi scop: literatura. Crezi aşadar în rolul poeziei şi al scrisului literar indiferent de vremuri?
A.G.: Categoric. Eu aş propune chiar ca poezia SA FIE LIMBA EUROPEANĂ. La modul figurat desigur, dar să fie atat de prezentă în viaţa contemporană încat, să poată avea puterea unei limbi de comunicare . Indiferent de ţară. Cum circulă foarte repede alte informaţii din diverse domenii, ar putea circula şi poezia dacă ar fi mai multe personae interesate de traduceri, de publicarea în alte limbi decat cea maternă în reviste literare din alte ţări. Eu am încredinţarea că se poate. Am experimentat cu poeziile mele. Dacă sunt traduse şi publicate în alte ţări, e ca şi cum am convorbi cu ceilalţi cititori sau scriitori.
V.B.: Cand limba materna nu este de circulaţie mare, cum e şi romana şi maghiara, poetul, scriitorul în general trebuie să se descurce singur şi în privinţa traducerilor. Nu toată lumea are şansa de a beneficia de traducători specializaţi şi aflaţi la varii mari edituri din Europa.La noi există concursuri ca sa zic aşa , de texte şi autori propuşi pentru traduceri specializate în străinătate… Care este situaţia în Ungaria?
A.G.: Şi la noi există colaborări cu diverse edituri şi editori care sunt renumiţi dar funcţionează foarte bine şi sistemul traducerilor făcute de poeţi între poeţi sau, de cunoscători ai unei limbi de circulaţie.Valoarea se va impune în timp.Nu se poate şti acum care este balanţa.
V.B.: Prieteniile literare au un rol important cred şi în acest caz…
A.G.: Eu nu concep viaţa literară fără prietenii. Nu am orgoliu ca sunt deasupra altora, ştiu valoarea mea, dar accept obligatoriu, ca norma de creaţie şi prietenia lieterară adică valoarea celuilalt de langă noi. De fapt este cunoscut că am mulţi prieteni poeţi în lumea largă. (foto: coperta Piruete pe catalige – poeme, de Veronica Balaj).
V.B.: Un argument este chiar acest festival iniţiat pentru a face legături între ţări şi poeţi. După ce alte principii vă ghidaţi ca sa fie o reuşită aceste întalniri internaţionale?
A.G.: În primul rand, principiul încrederii în talentul şi munca celuilalt, şi, desigur, principiul valorii.Nu exclud principiul prietniei literare pentru că, chiar prin acest gen de întalniri internaţionale îmi fac noi prieteni , cunosc o altă lume . Eu mă documentez luni de zile înainte de a face lista cu invitaţii. Am şi alte principii, de pildă să nu fac nici un fel de compromisuri.Nu caut sponsorizări care să mă oblige la compromisuri,, nu accept . Cărţile prezentate la festival trebuie să fie un bun intrat în biblioteci şi care să reziste ca punct de reper. Măcar ca punct de reper cultural. La reşedinţa Marelui Rabin din Budapesta aţi văzut biblioteca unde este onorant că sunt şi carţile participanţilor la fetsival. Cartea dumneavoastră, chiar a fost lansată aici. Lansarea care a avut loc acolo, cred că aduce o lărgire a sferei de interes. Vreau să se ştie ca există şi poezie în lumea contemporană, de aceea fac legături diverse, invit poeţii la primarul localităţii, fac întalnire între poeţi şi actori. La această ediţie, la serata de muzică şi poezie, după cum aţi trăit pe viu ca să zic aşa, a fost public emoţionat, a recitat unul dintre cei mai cunoscuţi actori maghiari, Robert Gherghey. Publicul este astfel mai interesat sa vina.
V.B.: Cum funcţionează ideea de sponzori pentru acest segment, litaratura?
A.G.: Funcţioneaz. Mai întai gandesc şi calculez eu primul , care ar fi direcţia de acţionare…Nu îmi plac refuzurile.Aşa că, le previn.De obicei, sponzorii devin prieteni ai literaturii, ai poeziei, Acesta e încă un caştig pentru artă, să mă refer doar la doamna Erika DE LACAFENEAUA “RODIN” DIN SAINT ANDRE .
Aţi văzut cu cată bucurie a participat la lectura poetică şi, datorită ei, există placa din marmură cu numele tuturor participanţilor la această ediţie . La prima ediţie, este o altă marcare în piatră.
E un lucru care rămane, să se ştie că a trecut pe acolo şi poezia. Primirea la Primarul din oraş a avut şi ea un ecou. E bine ca şi oficialităţile să onoreze poeţii. Din cand în cand.Cat se poate dar pentru asta trebuie strădanie. Şi tact. Şi perseverenţă . Magdi, directoarea editurii şi sprijinul meu în organizare are foarte mult tact, dilpomaţie… E necesara.
V.B.: Am văzut cum mesajul poeziei pleacă în mai multe ţări odată cu poeţii ..ce urmează acum în programul lui Aron Gaal ??
A.G. : Am în plan o carte tradusă de Menachem MFalekin ebraică, sunt alte titluri care aşteaptă la editură, mai e şi creaţia poetică în intempestivitatea sa, mereu este ceva de făcut…
V.B.: Va doresc succes şi mai ales, multe alte prietenii literare, multe ediţii al festivalului ca, în acest mod , poezia şi carţile să circule
A.G.:Neaparat, în noua limbă europeană…
VERONICA BALAJ, BUDAPESTA,7 AUGUST, 2010
