ŞOAPTE GÂNDITE – POEME
(Şoapte gândite – Mariana Gurza , Timişoara, 2006)
ŞOAPTE GÂNDITE
De-atâtea ori te-am visat
în nopţile târzii
şi te-am iubit
dorindu-te.
De-atâtea ori cu glasul rugător
te întrebam
de vrei sau nu
să afli al meu dor.
De-atâtea ori m-am cuibărit
la pieptul tău
şi te-am chemat şoptit.
Oare vei veni?
Apleacă-te ca un şuvoi de ape
şi lasă-ţi inima să cânte,
sufletul să mi-l încălzeacă,
iubitul meu de-o viaţă.
VIS DIAFAN
Ţi-as pune haina înserării
pe trupul gingaş dezgolit,
ţi-as sădi pe sâni
iubiri aprinse în zenit.
Ţi-aş pune dragoste pe pleoape,
fagure de miere în cuvânt,
te-aş lăsa pe lespezile albe
înveşmântată-n cânt.
Ţi-as da în dar poeme ninse
ghirlande fluturânde în amor,
ţi-as împleti din vise
diademe mari de dor.
Ţi-as pune haina de lumină
pe chipul vesel şi senin,
aş cere lumii să se-nchine
în faţa eului sublim.
LACRIMA IUBIRII
Puntea dintre noi
a rămas o şoaptă,
în adierea caldă, a iubirii.
Puntea dintre tine şi mine
valsează la fiecare gând,
la fiecare tumult în noapte.
A rămas aceeaşi,
chiar dacă durerile nărăvaşe
ne-au învăluit în umbră.
Puntea dintre tine şi mine,
nu există
decât în visul meu,
de nufăr indrăgostit,
purtat pe lacrima iubirii
VIS EROTIC
Prin fumul de ţigară scriu,
(-Ce viciu aiurea, printre scribi-)
Când toate gândurile-ţi vin,
Sorbind şi un pocal cu vin.
Şi toate se adună într-o plăcere,
Simţind nevoia de iubire;
Cu ochii disperaţi aştept,
Iubitul, ca să-mi vină
Şi simt, cum nu mai cuget,
şi sângele-mi pulsează-n venă
Aşteptându-l lângă mare,
Cu cearceaful pregătit,
Cu trupu-mi dezgolit,
Să-l pot feri de soare.
Şi ascunşi printre nisipuri
Vom uni a noastre trupuri,
Vom sorbi nectar de aur
Şi vom uita de toate.
Şi doar noi doi vom fi;
Frenetic ne vom iubi,
Cum nimeni n-a făcut-o niciodată,
Pe-o plajă caldă, şi-nflorată
Suspinele ne vor trezi
Ameţiţi de dragostea adevărată.
Dar ştiu că-n fiecare zi
Mă voi dărui lui, toată.
SMERENIE
(Fiului meu Vlad)
Sunt ca o frunză înourată
Căzută la picioarele tale Iisuse,
Doar rugăciuniile îmi dau putere
După atâta zbucium şi durere.
Mi-e drag copilul meu, azi iarăşi încercat
Şi nu-mi pot stăvili pornirea;
Din lacrimi un înger am îngemănat
Să-i fie lui alături mângâiere.
Nu ştiu dacă sfinţii mi-au auzit ruga,
Dar ştiu că dincolo de nouri
Privirea sfântă şi blajină
Veghează şi este printre noi.
