LACRIMA IUBIRII – Poezii de dragoste
Dorindu-se o antologie, „Lacrima iubirii” adună cu largheţe, lângă ineditele care ne întâmpină, „iluziile călătoare” care rătăceau şi în precedentele cărţi (patru la număr) ale poetei.
Cu o sinceritate nudă, d-na Mariana Gurza se confesează şi se risipeşte, îşi comunică blânda iubire o minune care hrăneşte suferinţa de fiecare zi şi râvneşte, cu încăpăţânare, la o lume neîntinată, edenică, stăpânită de un vis azuriu. Totuşi „otrava iubirii” se insinuează în text conferindu-i dramatism prin adierile thanaticului muşcător. În evident progres, autoarea testează clapele unui Eros deloc vinovat, oferind lumii, cu generozitate, povara de bunătate şi frumos, o întremătoare merinde sufletească.
Devenim, astfel mai buni? Din păcate, nu; dar „Lacrima iubirii” în acest sens „lucrează”.
ADRIAN DINU RACHIERU
(Lacrima iubirii – poezii de dragoste – Editura ARTPRESS, Timişoara, 2003)
MARIANA GURZA – Poezii – 12 .11.2000_ 04.03.2001
Recită : GEORGE BALICA _ RADIO TIMISOARA
LACRIMI TĂCUTE
Lacrimile tale tăcute
le-am adunat în cupe de cristal.
Eşti frumoasă!
Aş fi dorit să-ţi dăruiesc
tainica licoare a dorului nesfârşit.
“Iubirea”, floarea vieţii adevărate,
te învăluie şi clocoteşte
şi acum în tumultul fraged
când suntem cu toţii mai trişti…
Boarea zilei de azi este un balsam
aşa cum în fiecare primăvară
lacrima iubirii şi-a pus sărutul
în inima mea
ce îngenunghează,
cutezând a te iubi aşa cum o fac
ani de-a rândul,
sărutându-ţi,
fără să vezi, urma paşilor .
Gândul meu este plin de iubire;
iubirea fiind tu,
“eul” tău este pretutindeni,
aşa cum îl simţim noi.
Ochii mei trişti,
trişti de prea multă dragoste,
rătăcesc în miez de noapte,
cautându-te…
Doar Eternul Dumnezeu
mai poate
rivaliza
cu marea dragoste a vieţii mele.
22.03.2000
MARIANA GURZA – POEZII DE DRAGOSTE – 23.12.2001 si 07.04.2002
RECITĂ GEORGE BALICA
ALERG ŞI TOT ALERG…
Nu ştiu ce drumuri s-aleg
întortocheat mi-e gândul
alerg şi tot alerg
incertitudine este totul.
Speranţa clipeşte uşor
venită de la Dumnezeire
dar eu simt cum mor
rătăcind în nemărginire.
Speriat şi dezamăgit
îmi caut salvarea în durere
Doamne, ce viaţă tristă
când puterea încet se stinge…
ILUZII CĂLĂTOARE
Am lăsat în urmă marea,
am lăsat cerul albastru
şi norii înfometaţi.
Am lăsat în urmă
marea iubirii mele de demult
şi am întins braţele pline de flori
fără putere şi cuvînt.
Am rămas suspendat
în incertitudini
şi-am făcut loc ploii reci
să-mi ude
iluziile călătoare.
FIORUL IUBIRII
Încerc să pătrund în gândul tău,
să te desprind din tenebre,
să ştiu, să te pot ajuta,
alungându-ţi umbrele.
Nisipul mişcător,
pe care îl simt ,
mă face să cred
că în curând
nu ne vom mai zări
fiind cufundaţi în adâncuri.
Mă înfior şi nu vreau să întâlnesc
clipa
când vom fi desprinşi cu totul
de tot ceea ce ne leagă,
numai pentru un moft,
sau pentru o afacere rentabilă.
Dragostea nu poate fi o afacere
aşa cum indiferenţa nu poate fi iubire.
Suferim în fiecare zi,
plătind un preţ mult prea mare,
pentru că suntem încăpăţânaţi
şi credem încă în iubire.
CHEMĂRI TAINICE
Am adormit
pe apa ce şiroia-n cascadă,
pe-un pat de nuferi
ce se pierdeau în vis,
am adormit
cu dorul doinei lângă mine
culegând vis după vis,
ascultând tăcerea nopţii
şi-acel glas mânios de ape
ce-aducea de pe lungi ţărmuri
un şuvoi pribeag de şoapte.
Cu gândul înfierbântat
te-am chemat,
te-am aşteptat,
pe un pat de nuferi albi.
