RAZE DE SUFLET PENTRU SARA. Versuri de Vasilica Grigoraş
Este salutar acest volum de versuri , “Raze de suflet pentru Sara“, purtand semnatura Vasilicai Grigoras. aparut la Editura Thalia, Vaslui, 2012 .Dragostea bunicilor este unica.Din inima lor plapanda se revarsa mereu “raze de suflet”, pentru cei leganati in cantec si poveste…Prezenta bunicilor este o adevarata binecuvantare…O spun cu tristete, gandindu-ma la bunicii mei pe care nu i-am cunoscut…Cartile pentru copii sunt azi o necesitate.Viitorul lor, fiind izbanda noastra! Doar prin educatie si cultura vom avea tinere vlastare de nadejde.Si cine ar putea scrie mai bine pentru un copil decat un bunic? Vasilica Grigoras , un critic subtil, de o sensibilitate nobila, stie sa daruiasca din prea plinu-i sufletesc.
Un dar special din partea Vasilicai Grigoras de ziua Sarei.
Sa-i spunem si noi : LA MULTI ANI, SARA VICTORIA!
Cuvintele autoarei sunt concludente.
Mariana G.
09.01.2012
DEDICAŢIE:
“Nepoatei mele Sara Victoria, un dar de suflet pentru aniversarea a şase ani. Îi mulţumesc că este un copil cu totul special şi că-mi oferă prilejul de a-mi retrăi copilăria alături de ea şi împreună cu ea.
Îi doresc din adâncul sufletului o viaţă plină de darurile Domnului: credinţă lumină, iubire. “
BUCURIILE IERNII
După toamna plumburie
Vine iarna argintie,
Care intră triumfală,
În caleaşca ei regală.
Falnică şi luminoasă,
Scutură neaua pufoasă,
De pe albul ei cojoc
Şi-o face covor de joc.
-Dragi fetiţe şi băieţi
Zarea-i plină de nămeţi,
Ce v-aşteaptă să veniţi
Zarva iernii s-o porniţi.
Sus, pe deal e-un derdeluş
Numai bun de săniuş.
Ori pe schiuri să zburaţi
Precum zmeii-naripaţi.
Sau veniţi lângă arcadă
Să vă bateţi cu zăpadă.
Şi apoi când obosiţi,
Om de nea să construiţi.
Ori pe-oglinda lacului
Să daţi viaţă dansului.
AL CUI ESTE SOARELE?
Doi copii la mare
Se certau în gura mare.
-Soarele e-al meu!
-Ba nu, e al meu!
Dar când cearta era-n toi,
Zbură pe lângă cei doi
Un fluture cu-aripi poleite,
Pudrate de raze-nsorite.
Din senin apăru şi-o albină,
Rochia de polen era plină
Bâzâitul oprindu-şi pe dată
Să tragă cu urechea la ceartă.
-Ei, dragi copii, încetaţi,
Că degeaba vă certaţi.
Soarele de viaţă dătător
Este-al nostru, al tuturor.
ÎN ZORI DE ZI
La fereastră, lâng-o glastră,
Bate-o pasăre măiastră.
Cip-cirip, cip-cirip,
Te-ai trezit copil iubit?
Dar copilul se foieşte,
Geana somnului clipeşte
Şi zăreşte-o păsărea
Cu penele-i de albăstrea,
Cu vocea-i de catifea,
Şi dulce ca o acadea.
Şi-n al dimineţii prag
Iese afară cu mult drag.
Se scaldă–n a sa grădină
Într-o mare de lumină,
În mirosul de zorele
Pe placul inimii sale.
FAMILIA MEA
Mama este numai una
Şi a mea este Alina.
Victor este tatăl meu,
Iar Victoria sunt eu.
Cînd mă ceartă bunăoară
Eu cer repede iertare.
Şi promit că sunt cuminte
Ş-ascult doară din cuvinte.
Lesne este a promite,
Dar mai greu a ţine minte.
Mami, tatei îi şopti:
Doar am fost şi noi copii.
Mă-ngrijesc, mă ocrotesc,
De aceea îi iubesc.
Este mare veselie
La mine în familie.
SFATURILE BUNICII
Când eşti mic,
Nu ştii nimic.
Cauţi şi nu găseşti,
Uneori mai şi greşeşti.
Nu înţelegeam de ce mereu
Nu pot să fac ce vreau eu.
Tare greu mi s-a părut
Toate cele de ştiut.
Până când bunica Ica,
A vorbit cu mititica,
Că cel mai bun lucru este
Ce se-nvaţă din poveţe.
Că pentru orice copil, se spune,
Există maniere bune.
Însă repede declar
Că nu-mi este foarte clar.
Dar bunica iubitoare
Mi-a spus să am răbdare.
Ba, mai mult, ea mi-a vorbit
Într- un mod mai desluşit.
Toate cele învăţăm,
Trebuie doar s-ascultăm.
Asta-i cheia potrivită
Pentr-o minte iscusită.
Eu o cred pe bunica mea
Şi-am s-ascult mereu de ea.
Aşa au ascultat şi părinţii mei,
Tare mândră sunt de ei!