Spune-mi cine sunt?
UMILINŢA MĂ MISTUIE
Luntrea ostenise.
S-a întors fără mine
şi fără vâslaş.
Rămăsese în ea
inima mea rătăcind îngheţată
şi plânsul ca un tunet
căutându-şi
dragostea luată de vârtej.
SPUNE-MI CINE SUNT
Am crezut că ştii
cine sunt.
Eu mă credeam,
deopotrivă că sunt
şi umbră şi fiinţă.
Până când mi-am dat seama
că-n oglinda timpului
nu eram mai mult decât
un strigăt,
un hohot de râs,
o rochie albă,
o flacără de lumânare,
un ou roşu,
o bucăţică de prescură,
un ochi de lumină.
Mariana Gurza