sus

Volume poezie


soapte

soapte

soapte

soapte

soapte

soapte

soapte

Ramuri triste


Îmi bate în geam o ramură
ca o lacrimă pustiită,
nu-mi spune nimic,
doar tremură.

Deschid geamul  şi simt
răceala stropului de lume;
plâng şi eu,
nu pot să tac,
dar simt
că n-am ce-i spune.
Norii s-au cuibărit la sân,
mi-e greu să-i încălzesc,
sunt reci,
şi simt că mi-e stăpân
chipul tău ceresc.