Cuvânt și iubire

 

 

 

Cuvânt înainte

 

De ce Ediţia a II-a ? Am pornit la drum cu prima încercare mânat, cumva, de durerea, încă neostoită, provocată de dispariţia intempestivă a prietenului meu ”de-o viaţă”, Nicolae-Otto Kruch, ”copilul minune” al Liceului Emanuel Gojdu din Oradea, talentatul student sculptor al Institutului De Arte Frumoase din Cluj, devenit peste ani, maestrul de necontestat al portretului în sculptura românească. Am spus, durere neostoită încă, deoarece am fost, şi am rămas, adeptul aducerilor aminte, al ”rememberului”, ca plecăciune adusă celor care ne-au îmbogăţit zilele cu frumosul artei lor. Se împlinesc 15 ani de la trecerea în nefiinţă a lui ”Nicolae” şi o tăcere vinovată se aşterne peste viaţa, talentul şi munca acestui mare artist plastic.

Nu s-a bucurat prea mult, în viaţă fiind, de aprecieri ”la vedere” din partea contemporanilor săi, purtând povara unei apartenenţe la o etnie ”vinovată”. ”Puiul de neamţ”, vorba marelui maestru al sculpturii, Romul Ladea, şi el, nu rareori, victimă a unui trecut ”vinovat”, cândva sculptor al casei regale, a studiat îndurând prezenţa ameninţătoare, nu a sabiei imaginare a lui Damocles, ci, a mult mai reale presiuni exercitate de slujitorii neobosiţi ai organelor de opresiune. N-a scăpat de teama ce i-a fot inoculată nici după facultate. Şi cum ar fi putut fi absolvit de vina de a fi fiul unui neamţ plecat în Germania, din calea puhoiului sovietic ”eliberator”?! Doar era un stigmat ”acordat” pe viaţă!

Nici după ceea ce ne place a fi definit drept ”revoluţie”, nu s-au petrecut minuni legate de ”aducerile aminte”. Ba, nu! În oraşul care l-a adoptat, Ploieştii lui Mihai, la zece ani trecuţi de la dispariţie, are loc un eveniment de cinstire a memoriei lui Nicolae Kruch. În Cotidianul PRAHOVA din 9 februarie 2006, apare, alături de o poză a ecvestrei lui Mihai Viteazul, ştirea:

””Expoziţie retrospectivă dedicată sculptorului Nicolae Kruch

Unul dintre cei mai importanţi artişti prahoveni va fi omagiat astăzi, în cadrul unei expoziţii retrospective, găzduite de Muzeul Judeţean de Artă. Este vorba despre sculptorul Nicolae Kruch, cunoscut pentru realizarea unor lucrari de primă mână în Ploieşti şi în Prahova, printre care se numără impozantul monument al domnitorului Mihai Viteazul, amplasat în piaţa cu acelaşi nume. Vernisajul expoziţiei va avea loc începând cu ora 13,00. La eveniment şi-au anunţat prezenţa artişti şi oameni de cultură prahoveni.

Tot astăzi va fi lansată cartea “Nicolae Kruch – periplu prin viaţa unui artist”, de Mihai Apostol, aparută la Editura ”Ploieşti – Mileniul III”.
R.ENE””

 

Un lucru meritoriu această expoziţie, la fel ca şi intenţia scriitorului Mihai Apostol de a pune la îndemâna consumatorilor de artă acel ”Periplu prin viaţa unui artist”, din viaţa lui Nicolae Kruch, numai că, ”periplu”, conform Dicţionarului explicativ al limbii române,   presupune o ”Călătorie lungă pe mări şi oceane; călătorie lungă(şi anevoioasă).” Ori, acest lucru ar fi presupus o călătorie ”lungă şi anevoiasă” de documentare, ca în cazul pregătirii unei monografii, ceea ce, din păcate, nu a rezultat în cazul de faţă. Date biografice eronate, prezentare sub orice critică a materialului grafic.

O astfel de lucrare se lasă aşteptată. Cel care s-ar înhăma ar trebui să fie un profesionist, un adevărat critic de artă, cunoscător al vieţii tumultoase şi al operei acestui mare om, mare talent artistic.

Un  aspect demn de toată lauda este maniera în care prof. Eugen Stănescu reuşeşte să prezinte pe internet Judeţul Prahova prin Monumentele sale Reprezentative. Voi face câteva spicuiri, începând cu inspiratul Moto şi terminând cu Ecvestra lui Mihai Viteazul:

”” Moto:

 ”Puneţi copiii în faţa monumentelor în care este încorporată istoria… şi în felul acesta istoria poporului nostru nu va mai fi o materie de învăţat pe de rost astăzi şi de uitat mâine, ci un element de putere şi de iniţiativă în sufletul fiecăruia dintre ei.”

Nicolae Iorga”

”Un loc aparte în inimile şi conştiinţa ploieştenilor, îl ocupă, de la 1 Decembrie 1997, măreţul monument ecvestru închinat memoriei şi înfăptuirilor ctitorului oraşului Ploieşti, Voievodul Mihai Viteazul. Regretatul sculptor Nicolae Kruch a imaginat iniţial un grup statuar înfăţişându-l pe voievod călare, înconjurat de alte nouă statui, dintre care şase reprezentând pe unii dintre căpitanii săi, iar celelalte trei, personaje feminine simbolizând cele trei provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Insuficienţa fondurilor i-a determinat pe iniţiatorii proiectului să realizeze doar statuia voievodului. În luna mai a anului 1991, a fost turnată fundaţia, moment în care, la baza acesteia, a fost pus un pergament cu semnăturile  a 84 de cavaleri ai Ordinului “Mihai Viteazul”, a oficialităţilor locale şi a conducerii Societăţii Cultural-Istorice “Mihai Viteazul”.

Statuia, apreciată ca una dintre lucrările de artă reprezentative ale ţării, îl înfăţişează pe Voievod călare, purtând în mână însemnele victoriei, orientat către nord, simbolizând plecarea sa de la Curtea Domnească din Ploieşti înspre Transilvania şi Moldova, în vederea înfăptuirii primei uniri. Este cea mai impunătoare operă de artă monumentală pe care o are Ploieştiul: înălţimea, inclusiv soclul, peste 15 m.; înălţimea statuii reprezentând pe domnitor – 7,20 m.; greutatea întregii compoziţii sculpturale din bronz – 16 t.; lungimea soclului – 24 m.

Din punct de vedere conceptual este opera sculptorului Nicolae Kruch, decedat înainte de finalizarea monumentului. Definitivarea lucrării a fost preluată de sculptorii Ştefan Macovei şi Justin Bratu, care au urmărit realizarea tehnică, turnarea în bronz şi toate operaţiunile privind montarea propriu-zisă pe soclu…””

Ceea ce urmăresc eu, în această a II-a ediţie a “Rugului creaţiei”, este valorificarea ajutorului primit din partea Dnei Atena Kruch, soţia regretatului Nicolae-Otto Kruch, care mi-a pus la dispoziţie noi materiale, dintre puţinele salvate în urma decesului artistului. Este vorba nu atât de o revizuire cât, mai ales, de o îmbogăţire a primei ediţii. Numărul limitat de lucrări, ţinând cont de vasta operă de creaţie a artistului, încearcă, totuşi, să prezinte cât mai cuprinzător paleta largă a preocupărilor sale artistice, cu toată calitatea precară a unora dintre materialele folosite.

Boala necruţătoare, galopantă, l-a împiedicat, în ultimele săptămâni de viaţă, să pună ordine în atelierul care i-a fost atât de drag. Din păcate, oameni de ”Încredere”, care s-au perindat în acele ultime zile prin sanctuarul creaţiei artistice, nu s-au preocupat de pericolul care păştea caracterul de ”arhivă” al atelierului printr-o devalizare a acestuia şi au permis dispariţia documentelor martor ale unei activităţi de o viaţă. Mă refer la ”marea mapă” care păstra între coperţile sale, desene, schiţe, planuri, fotografii, date privind localizarea lucrărilor. O mapă care în mâna unui profesionist, artist plastic, critic de artă, ar fi constituit firul conducător în drumul spre o monografie…

Da, iată, în câteva cuvinte, răspunsul la întrebarea ”De ce Ediţia a II-a?” şi, poate, o motivare adusă lansării romanului ”Ecvestra” pe site-ul “www.darisbasarab.com” în 2007.

Daris Basarab

Foreword

Why a Second Edition? I started off with the first attempt, driven, somehow, by the pain, yet tireless, caused by the untimely loss of my ”life friend” Nicolae-Otto Kruch, ”child prodigy” of Gojdu Emmanuel Secondary School in Oradea, the talented sculptor, student of the Institute of Fine Arts in Cluj, become over the years, the undisputed master of the portrait in Romanian sculpture. I said, yet tireless pain, since I was, and I have remained, remembering supporter, of the “Remember”, as a bow made those days we have enriched with their beautiful art. We commemorate 15 years of crossing the nonexistence of ”Nicolae” and a guilty silence lays over the life, talent and work of this great artist.

Not enjoyed too much, in his life, an assessment ”sight” from his contemporaries, bearing the burden of belonging to a ”guilty” ethnic group. ”Baby of the German” as the great master of sculpture, Romul Ladea said, and he is not uncommon, victim of a ”guilty” past, once the royal sculptor, studied threatening enduring presence, not of the imaginary sword of Damocles but  the more real pressures made by  tireless servants of the organs of oppression. He was not out of inoculated fear even  after college. And what could he  have been absolved of blame to be the son of a German left for Germany, away to the Soviet torrent ”liberator”? He was only a  blemish  ”given” for life!

Not even after what we like to be defined as a “revolution”, no miracles have occurred relating to “remembering.” Not at all, no! The town that adopted him, Ploiesti of Mihai, after ten years passed from extinction, an event occurs to honor the memory of Nicolae Kruch. In the Daily PRAHOVA of February 9, 2006, appears alongside a picture of equestrian statue of Michael the Brave (ro. Mihai Viteazul), the news:

 

””Retrospective exhibition dedicated to the sculptor

 Nicolae Kruch

 

One of the most important artists from Prahova will be honored today in a retrospective exhibition, hosted by County Museum of Art. It’s about sculptor Nicolae Kruch, known for making firsthand works in Ploiesti and Prahova, including the imposing monument to Prince Michael the Brave, located in the square with the same name. Exhibition will take place starting at 13.00.’At the event there was announced the presence of  artists and men from Prahova culture .

Also today will be launched the book ”Nicolae Kruch – journey through the life of an artist”, by Mihai Apostol, published by ”Ploiesti – Millennium III”

 R.ENE ””

An worthy thing  this exhibition, like the writer Mihai Apostol intention to consign to art consumers that ”journey through the life of an artist”, from Nicolae Kruch life, only that ”journey”, according to  Explanatory Dictionary of Romanian language, requires a ”long journey on the seas and oceans, long trip (and difficult).”  Or, this would have meant a trip ”long and difficult” of documetation, as if preparing a monograph, which, unfortunately, did not result in this case. Biography erroneous, presentation in any criticism of graphic material.

Such work is left waiting. Anyone who would harness should be a professional, a real art critic and connoisseur of the tumultuous life and of the work of this great man, great artistic talent.

One aspect worthy of all praise is the manner in which Professor Eugen Stănescu manages to present by internet Prahova County through its representative monuments. I shall make some fragments beginning with inspired Motto and ending with Equestrian of Michael the Brave ( Mihai Viteazul):

 

     ””Moto:

”Put children before incorporated history monuments … and thus the history of our people will no longer be a matter of learning by heart today and forgotten tomorrow but an element of power and initiative in each of their soul.”

Nicolae Iorga”

 

” A special place in the hearts and consciousness of Ploiesti people, occupies, from December 1, 1997, the grand equestrian monument dedicated to memory and achievements of the founder of Ploiesti, Prince Michael the Brave.

The late sculptor Nicolae Kruch originally imagined a statuary group showing the Prince on horseback, surrounded by nine other statues, of which six represent some of his captains and the other three female characters symbolizing the three Romanian provinces: Wallachia , Moldavia and Transylvania.

Insufficient funds led the project initiators to achieve only the  Prince statue .

 In May 1991, the foundation was poured, at which, at its base, there was put a parchment with signatures of 84 Knights of the Order of Michael the Brave, the leadership of local officials and Cultural-Historical Society ”Michael the Brave.”

The statue, considered as a work of art representative of the country, depicts Prince on horseback, wearing the insignia of victory in hand, facing north, symbolizing the departure of the Royal Court of Ploiesti into Transylvania and Moldavia, to the realization of the first union.

Is the most impressive monumental work of art that has Ploiesti: height, including pedestal – over 15 m.; height of statue representing the Prince – 7.20 m.; weight of the entire bronze sculptural composition – 16 tons; length of the pedestal – 24 m.

From a conceptual point of view is Nicolae Kruch  work, died before completing the monument.

Completion work was taken over by sculptors Stefan Macovei and Justin Bratu, who followed the technical feasibility, bronze casting and all operations on the socket assembly itself … ””

What I seek in this second edition of ”Pyre of creation”, is recovery aid received from Ms. Kruch Atena, wife of the late Nicolae- Otto Kruch, who has provided me new material, from the few saved after the artist’s death. It is not a review as possible, especially the enrichment of the first edition. Limited number of papers, given the extensive work of the artist’s creative work, tries, however, to present as comprehensive broad range of his artistic concerns, despite the poor quality of some of the materials used.

Pitiless agalloping affliction prevented him in his last weeks of life, to restore order in the workshop which was so dear to him.

Unfortunately, people of ”Trust”, who visited the shrine in those last days of artistic creation, were not concerned about the danger that feeding the nature of ”archive” workshop by robbing it and allowed the disappearance of documents witness of a life activity.

I refer to the ”great portfolio” that maintains between its covers, drawings, blueprints, photographs, data on work location.

A folder that in the hand of a professional artist, art critic, would have been constituted the leading  way to a monograph …

Yes, here, in a nutshell, the answer to ”Why Edition II?” and perhaps a reasoning made for launching the novel ”The Equestrian” on the site ”www.darisbasarab.com” in 2007.

 

Daris Basarab

 

Translated by Melania Alexandru

 

 

                

 

 

 

 

 

 

 

Pe acest ‘Rug al Creaţiei Artistice’ a ars neostoit talentul celui care a fost sculptorul Nicolae-Otto Kruch. Etnic german după tată, român după mamă, de ‘etnie’ artist plastic, prin vocaţie, prieten universal. A muncit până la epuizare dar nu a cunoscut oboseala. A iubit, mai presus de orice, omul. Portretele lui n-au fost niciodată fotografii. Au fost dezvăluiri ale sufletelor umane. A fost un romantic, sau, poate mai bine spus, un umanist ‘întârziat’, un Rahmaninov al sculpturii.

S-a născut la 10 decembrie 1932, la Sânleani-Arad. A copilărit la Sântana, a urmat Liceul Emanuel Gojdu din Oradea bucurându-se de sintagma ‘copil minune’ atribuită de Profesorul de desen Ţârulescu, a studiat la Institutul de Arte Frumoase Ion Andreescu din Cluj-Napoca cu profesorii A. Kós şi F. Servatius bucurându-se mai apoi de îndrumarea şi prietenia marelui artist  şi profesor Romul Ladea. A învăţat, dar nu s-a lăsat ‘subjugat’, intrând în viaţă pe cont propriu. Nu s-a lăsat atras de inovaţiile la modă rămânând fidel sufletului său care l-a călăuzit până la moarte.

S-a stins la 19 august 1995, în plină forţă de creaţie, la Ploieşti, oraşul care l-a adoptat din anul 1967 când a părăsit Clujul.

A lăsat o operă vastă: portrete, compoziţii, lucrări monumentale, care au îmbogăţit oraşele, muzeele şi colecţiile din ţară şi din străinătate.

Aceste rânduri au menirea unui ‘remember’ care să atragă atenţia celor care l-au cunoscut, apreciat şi iubit, cu speranţa că, într-o zi, cineva competent, va face un gest de ’dreptate’ şi v-a îmbogăţi cu o monografie atotcuprinzătoare, ’adevărată’, puţinele încercări de păstrare în amintire a locului ocupat nu de mult de marele artist în peisajul artei plastice.

 

 

’Restitutio in integrum’ , o sintagmă frecvent întâlnită în zilele noastre în domeniul socio-economic, dar, din păcate, inexistentă în cel al culturii, al artei, unde omagierea celor dispăruţi este o ’rara avis’…

 

 

Nefiind nici artist plastic, nici critic de arta, ci doar un prieten al lui Nicolae-Otto Kruch, ’consumator de artă’, vorba profesorului de desen Ţârulescu de la  Emanuel Gojdu, omul care  l-a definit drept ’copil minune’ al liceului asumându-şi rolul de prim mentor, voi asuma, la rândul meu, rolul deschizătorului unei succinte pagini din viaţa unui mare artist, un mic album, dar cu imagini edificatoare, sprijinit în această temerară încercare de părerile avizate ale unor personalităţi din lumea artelor – artişti, critici, reporteri.

Şi, deoarece m-am referit la ’restituiri’, legat de Ecvestra lui Nicolae Kruch, voi cita câteva rânduri  grăitoare din ziarul ploieştean ’PRAHOVA Nr.2136 din 29 noiembrie 1997’, în legătură cu realizarea monumentului şi, indirect, cu noţiunea de coautorat:

’În anul 1990…proiectul este avizat de ministrul Andrei Pleşu. Macheta este realizată de reputatul artist Nicolae Kruch…În varianta de atunci, monumentul reprezenta un ansamblu în care elementele distinctive erau:

Mihai Viteazul călare, trei femei dintre care una cu un prunc în braţe şi statuile a şase dintre căpitanii voievodului. Realizată până la scara 1/3, proiectul a fost respins la avizarea din 1993, recomandându-se reducerea ansamblului la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul. Noua variantă a fost finalizată în anul 1994 şi a intrat, efectiv, în lucru la scara 1/1, în anul 1995. Negativul a fost realizat în atelierele UPETROM şi în martie 1997 a fost transportat la Bucureşti (la REC SRL) unde s-au realizat cele 49 piese componente. Marţi, 11 noiembrie a.c., statuia a traversat Ploieştiul, către locul amplasării. În aceeaşi zi, s-a realizat montajul primei părţi. Dimensiunile finale ale statuii ecvestre sunt de 7,20m înălţime, 4,90 lungime şi 2 metri lăţime, având o greutate totală de 16,2 tone. Construcţia a fost realizată de ICIM NOVA, Romconstruct, Ivan Construct, lucrările fiind urmărite după decesul, în 1995, al artistului N.Kruch de sculptorii S.Macovei şi I.Bratu…’

 

Daris Basarab

 

On this ”Pyre of creation” tirelessly  burned the talent of the man who was the  sculptor Nicolae-Otto Kruch.

German as father, Romanian as mother, of ”ethnicity” plastic artist, by vocation, universal friend. He worked until exhausted but knew no fatigue. He loved, above all, the man. Portraits were never photographs. There have been revelations of human souls. It was a romantic, or perhaps better said, a ”late” humanist, a Rachmaninoff of sculpture.

He was born on 10 December 1932, at Sânleani-Arad. He grew up in Sântana, attended Emanuel Gojdu School in Oradea enjoying the syntagm ”child prodigy” assigned by Ţârulescu, his drawing teacher, studied at Ion Andreescu Institute of Fine Arts in Cluj-Napoca with teachers A. Kós and F. Servatius, later enjoying the friendship and guidance of the great artist and teacher Romul Ladea. He learned, but did not give ”subjugated”, entering into life on his own. He was not attracted by fashionable innovations remaining faithful to his soul that guided him untill to death.

He died on  19 August 1995, in full creative force, in Ploiesti, a city which adopted in 1967 when he left Cluj.

He left a vast work: portraits, compositions, monumental works that have enriched the cities, museums and collections in the country and abroad.

These lines are designed for a ”remember” to draw attention to those who have known, appreciated and loved, hoping that someday, someone competent will do a gesture of ”justice” and enrich with a comprehensive monograph, ”true”, the few attempts of keeping in memory of the place held not long ago by the great artist in plastic art landscape.

 

”Restitutio in integrum”, a syntagm frequently encountered today in the socio-economic, but, unfortunately, inexistent in the culture, arts, where homage to those missing is a ”rara avis” …

Neither plastic artist nor art critic, but a friend of Nicolae-Otto Kruch, ”consumer of art”, according toŢârulescu, drawing teacher at Emanuel Gojdu, the man who defined him as a ”child prodigy” on high school taking the role of first mentor, I assume, in my turn, a summary page trailblazer role in the life of a great artist, a small album, but with telling pictures, supported in this bold attempt at informed opinions of personalities from the art world – artists, critics, reporters.

And, because I referred to ”refund”, related to Nicolae Kruch Equestrian, I will quote some telling lines from the newspaper of Ploiesti ”PRAHOVA No.2136 of 29 November 1997”, in relation to achieving the monument and, indirectly, the notion of coauthors:

”In 1990 … the project is approved by the Minister Andrei Plesu. The model is made by renowned artist Nicolae Kruch …In the alternative then, the whole monument was a distinctive elements were:

 Michael the Brave on horseback, three women including one with a baby in her arms and six statues of Prince captains. Achieved at 1/3 scale, to endorse the draft was rejected in 1993, urging the assembly to be reduced to equestrian statue of Michael the Brave. The new version was completed in 1994 and became, effectively working to scale 1 / 1, in 1995.

Negative was made in UPETROM workshops and in March 1997 it was transported to Bucharest (to REC Ltd) where were made the 49  component parts. Tuesday, 11 November, this year, the statue has undergone Ploiesti, to the location. On the same day, there was done the assembly of the first part.

Equestrian statue final dimensions are 7.20 m high, 4.90 m long and 2 wide, with a total weight of 16.2 tons.

Construction was carried out by ICIM NOVA, Romconstruct Ivan Construct works being monitored after the artist death in 1995, by the sculptors S. Macovei and I. Bratu … ‘

 

Daris Basarab

 

 

Translated by Melania Alexandru

 

Petru Comarnescu:

 

”…dar poate la nici un cap expresia nu este atât de adâncă şi emoţionantă ca în portretul-mască al poetului Bacovia, lucrat de Nicolae Kruch.”

(Contemporanul, nr.41- 837)

 

”…but to no any head the expression is not so deep and touching as in the portrait-mask of  poet Bacovia, worked by Nicolae  Kruch.”

(Contemporanul, No. 41-837)

 

Romul Ladea:

 

”…Ca un artist care osteneşte de mai bine de 40 de ani în ale artelor, îmi revine obligaţia şi mai ales cinstea să vă prezint (…) pe sculptorul Nicolae Kruch. Viaţa nu i-a fost prea alintată, prea îmbuibată, ci plină de muncă, de luptă, de frământare, de întrebări. Dar tocmai aceasta l-a silit de timpuriu să vadă lucrurile şi oamenii lucid, cu judecată, dar şi cu toată dragostea şi înţelegerea, găsind adevărul în înţelesul lui uman…”

(Tribuna anul IX, nr. 29 – 422)

 

”… as a weary artist  for more than 40 years I have the obligation and also the honor to present you the sculptor Nicolae Kruch. Life was not too spoiled, too bloated, but full employment, fighting, kneading, questions. But this very early  forced him to see  people and things clearly, with costs, but also with love and understanding, finding the truth within the  meaning of human … ”

(Tribuna year IX, no. 29-422)

Anton Mariana(absolventă /graduate):

 

”O vizită în atelierul sculptorului ploieştean Nicolae Kruch este unul din cele mai interesante popasuri în universul fascinant al artei.

În atelierul său de pe strada Romană, artistul trăieşte înconjurat de numeroase busturi, întruchipând diverşi eroi ai istoriei noastre naţionale. Curiozitatea celui care stă prima oară de vorbă cu un sculptor m-a făcut să nu-mi pierd cumpătul şi să-i adresez câteva întrebări distinsului nostru interlocutor.

Rep.: Cum sculptaţi?

N. K. : În general, caut să rămân simplu în tot ce simt, în tot ce fac. Simplitatea înseamnă esenţializare şi mesaj. În ceea ce mă priveşte sculptez intens, mai ales în primele ore ale dimineţii şi nu-mi place să fiu deranjat de nimeni. Când cioplesc îmi place să ascult muzică.

Rep. : Ce material de lucru preferaţi, lemnul sau piatra ?

N. K. : Şi lemnul şi piatra. Prefer mai ales lemnul…

Rep. : Ce-nseamnă  a fi modern în artă?

N. K. : A trăi în contemporaneitate. Artistul trebuie să fie un om al epocii sale. Nu-mi plac ostentaţiile căutate ale unora, care, în goana după originalitate, neagă legile de bun simţ ale artei.  A fi modern în artă Înseamnă a te integra pe deplin conştiinţei veacului tău.”

(Flacăra – Revistă Literar-Ştiinţifică A Elevilor Liceului Mizil, martie 1976 – 30)

 

”A visit to the studio of sculptor Nicolae Kruch is one of the most interesting stops in the fascinating world of art.

In his workshop on the Roman street, the artist lives surrounded by numerous busts, embodying various heroes of our national history. Curiosity of that who  talks for the first time  with a sculptor did not make me losing my temper and  ask some questions to our distinguished speaker.

Rep.: How do you scarve ?

NK: In general, I seek to remain simple in everything I feel, in whatever form. Simplicity means essentiality and message. As far as I concern I carve intensely, especially in the early morning and I hate to be bothered by anyone. When listening to music I like to carve.

Rep. : What type of material do you prefer, wood or stone?

NK: Wood and stone. Especially wood …

Rep. : What means to be modern in art?

NK: Living in contemporaneity. The artist must be a man of his age. I hate looking blatancies of some, who, in quest after originality, deny common sense laws of art. To be modern in arts means you fully integrate to your world conscience.”

(Flacara – Scientific Literature Review of Mizil High School students, 30 March 1976)

Dan Grigorescu:

”Sculptorul Nicolae Kruch este un artist cu o certă valoare a monumentalului; o demonstrează elanul liniilor din unele lucrări ale sale, ştiinţa de a pune în valoare specificul vechii arhitecturi româneşti. Dar e şi un bun portretist, care ştie să definească personalitatea modelului deopotrivă prin efecte de modelaj şi prin acelea ale cioplirii energice şi, în acelaşi timp, de o surprinzătoare delicateţe, a pietrei.’’

(România Liberă, 1982)

 

”The sculptor Nicolae Kruch is an artist with a definite value of monumentality showed by  lines momentum of some of his works, science to highlight the specificities of old Romanian architecture. But he is a good portraitist, who also knows how to define the personality of the model by modeling effects and those of energetic scabbling and at the same time, a surprising delicacy, of the stone.”

(Romania Libera, 1982)

 

Teodor Mazilu:

”În sculptură, ca şi în alte meserii grele – care cer şi trudă fizică şi înălţarea spiritului – timpul uceniciei, timpul iubirii pentru meşter – cel care ştie mai mult decât tine – au un rol hotărâtor. Nicolae Kruch a fost discipolul lui Romul Ladea şi, din devotament, i-a urmat calea. Lucrările sale în pământ ars, în galvanoplastie, în marmură, în lemn, în aluminiu mi-au lăsat impresia unei bătălii deloc utopice pornită din necesitatea interioară de a eterniza delicateţea, zâmbetul, îngundurarea şi măreţia omului. Se pare că acest vis e visul tuturor marilor sculptori.”

(România Liberă, 1980)

 

”In sculpture, as in other heavy jobs – that requiring physical labor and spiritual enlightenment – during his apprenticeship,  love time for master – one who knows more than you – have a decisive role. Nicolae Kruch was Ladea Romul disciple and, of devotion, he followed his master path. His works in earthenware, in galvanoplasty, in marble, wood, aluminum left me the feeling of a battle at all utopian started from the need to record delicacy, inner smile, study and human greatness.

It seems that this dream is the dream of all the great sculptors.”

(Romania Libera, 1980)

Nicolae-Paul Mihail:

”Întreaga creaţie a lui Nicolae Kruch se desfăşoară după o logică implacabilă, seriile tematice decurgând în mod firesc unele din altele, potenţându-se reciproc, constituindu-se, în final, într-un mod coerent de a înţelege viaţa, arta, realitatea, matricea stilistică şi nu în ultimul rând ce înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi…Arma principală a artistului, mijlocul cel mai drag de a-şi exprima gândurile, este portretul. Kruch ne oferă, desigur, şi ansambluri monumentale, unele chiar de mare amploare, ceea ce nu contrazice afirmaţia noastră că tema predilectă este omul, şi nu un om oarecare, demitizat sau prezentat sub lumina artificială şi caricaturală a unor reflectoare obiectiviste, ci omul luminat din interior de faptele şi de Destinul său; în general, omul tragic , aşa cum este înfăţişat în excelentele portrete psihologice ale lui Horia, Bacovia, Nichita Stănescu, Nicolae Labiş sau în capul de femeie din lemn de scoruş…”

(Săptămâna, 1988)

”The whole creation of Nicolae Kruch places after an implacable logic, the thematic series arising naturally in some others, potentiating each other, representing themselves, finally, in a coherent way to understand life, art, reality matrix of style and not least what it means to be contemporary with yourself …

The main weapon of the artist, the most dear mean to express his thoughts, is the portrait. Kruch gives us, of course, monumental compounds, some very large, which does not contradict our claim that favorite theme is man and not any man, debunk or presented under artificial and caricature light of some objectivistic reflectors, but enlightened man inside of the facts and his destiny, in general, the tragic man, as depicted in the excellent psychological portraits of Horia, Bacovia, Nichita Stanescu, Nicolae Labiş or female head of mountain ash wood …”

(Săptamâna, 1988)

 

Ruxandra Ionescu:

 

”Sculptorul Nicolae Kruch face dovada – cu această ocazie – unei variate game de posibile apeluri iconografice la unul şi acelaşi gen, portretistica – de la portretul metaforă, la portretul-istorie, la relieful de sorginte votivă, cu trimiteri la majolicile lui Luca de la Robbia, până în portretul-notaţie lirică rezultat din impactul cu fizionomiile cunoscuţilor din imediata apropiere.”

(Flamura Prahovei, 1982)

”Sculptor Nicolae Kruch evidences – on this occasion – a varied range of possible iconographic calls to a single genre, portraitistic – from metaphorical portrait to portrait-history, to votive relief of origin, with references to majolique from Luca della Robbia -untill portrait of lyrical notation  resulted by impact with his friends nearby. ”

(Flamura Prahova, 1982)

 

ION  VOICU:

 

”…Prin câteva linii doar, dar trase cu o admirabilă măiestrie, Nicolae Kruch, surprinde expresivitatea unui chip uman…”

(Flamura Prahovei, 1987)

 

”… With only a few lines, but drawn with admirable craftsmanship, Nicolae Kruch, captures the expressiveness of a human face …”

(Flamura Prahova, 1987)

 

Translated by Melania Alexandru

D E S E N E

 

 

 

 

 

 

                 

 

 

S C U L P T U R Ă

        

 

 

 

 

 

    

 

 

 

 

   

 

 

 

Foto: Boris David